Mase de manevră
Evenimentele de pe scena politică din ultima vreme au transformat populaţia României în două armate de activişti politici. Ambele clamează că luptă pentru binele ţării şi pentru apărarea democraţiei. Pentru unii, duşmanul este „tiranul Traian Băsescu“ şi ţopăie de bucurie că, iată, poporul îl dă jos prin reprezentanţii săi din Parlament, alţii văd în Victor Ponta dictatorul împotriva căruia trebuie luptat şi-l aseamănă cu Hitler. Unii vorbesc despre mafiile unuia, care au parazitat pînă acum această ţară, alţii – despre mafiile celuilalt, care sînt înfometate şi nerăbdătoare să devoreze tot. Unii sînt convinşi că retrăim vremurile Revoluţiei, cînd Ceauşescu încă se mai ţinea de putere, alţii – că ne-am întors în anii ’50, cînd comunismul punea mîna în gîtul societăţii şi trimitea elitele la Canal. Cu toţii sînt înflăcăraţi, nervoşi, dornici să-şi anihileze adversarul. Acum ori niciodată, ţara o cere! Fiecare se crede de partea bună a baricadei şi este convins că cei din tabăra cealaltă sînt nişte mercenari plătiţi din greu pentru a se afla în slujba răului.
Această stare de beligeranţă se reflectă şi-n audienţele televiziunilor. Pe telespectatori nu-i mai interesează simplele informaţii, ci îşi doresc să asculte portavocea care-i îndeamnă la luptă, care-i ţine în priză şi le alimentează dorinţa de răzbunare. De exemplu, în ziua suspendării preşedintelui Traian Băsescu, liderul de audienţă a fost Antena 3, cu 465.000 de telespectatori pe minut, în medie, la nivel naţional. În timpul şedinţei din Parlament în care a fost suspendat preşedintele, adică între orele 17,00 şi 23,00, postul de ştiri al lui Dan Voiculescu s-a aflat tot pe primul loc, cu o medie de 831.000 de telespectatori pe minut, la nivel naţional. Inclusiv discursul final al preşedintelui, ţinut de la Palatul Cotroceni, între 23,00 şi 23,15, a fost cel mai urmărit tot la Antena 3 – 524.000 de persoane pe minut. PRO TV, în ciuda brandului său aducător de audienţă şi în ciuda faptului că a acordat un generos spaţiu acestui subiect, s-a plasat pe locul 2, la o diferenţă de peste 150.000 de telespectatori pe minut.
De altfel, în toată luna iunie, Antena 3 a condus detaşat în clasamentul audienţelor talk-show-urilor, emisiunile acestui post ocupînd primele zece poziţii. Pe primul loc al topului se află, desigur, emisiunea-vedetă a canalului, Sinteza zilei, realizată de Mihai Gâdea, cu o medie de 416.000 de telespectatori pe minut, în mediul urban. Urmează, în ordine, Subiectiv, Vorbe grele, La ordinea zilei, Q & A, Punctul de întîlnire, Exces de putere, Secvenţial, Esenţial şi 100 de minute.
Abia pe locul 11 al topului, dar şi aici datorită puterii brandului PRO TV, se află rătăcită o emisiune echilibrată şi de reală dezbatere, După 20 de ani. Apoi, pe locul 12, vine un alt talk-show de propagandă, dar al taberei pro-Băsescu: Sub semnul întrebării (B1 TV). Şi, după aceea, iarăşi o emisiune a Antenei 3, Previziunile zilei.
Cum spuneam, cei mai mulţi telespectatori nu mai sînt interesaţi să fie informaţi, ci au nevoie doar să fie îmbărbătaţi de îndemnurile la luptă. Iar cei pasivi vor măcar să se răcorească, privind cum şterg pe jos domnii de la televizor cu cel care le-a tăiat pensiile sau salariile. Aşa stînd lucrurile, e normal ca postul Antena 3 să fie cel mai urmărit. Şi iată că acest canal de ştiri a ajuns să îmbine propaganda, singura lui raţiune de a exista, cu succesul comercial: lupta lui Voiculescu cu Băsescu, pusă în practică sistematic de soldaţii postului, aduce, pe lîngă capital politic, şi capital propriu-zis. Poporul se înflăcărează şi e convins să pornească la „lupta cea dreaptă“, iar cîţiva beneficiază, pe toate planurile, de pe urma acestui lucru.
De altfel, aşa se întîmplă cu ambele tabere. Şi aşa s-a întîmplat întotdeauna în istoria partinică a României: oamenii au ieşit în stradă, au urlat, s-au încăierat cu cei din tabăra adversă, pentru ca, la final, ei să rămînă cu viaţa lor umilă, iar politicienii – unii sau alţii – să se instaleze confortabil în fruntea bucatelor.
