Robert Turcescu, tînărul jurnalist care se anunţa (sau doar dorea el însuşi) să fie cel puţin un Cristian Tudor Popescu, a dispărut de pe micul ecran. Mai întîi i-a fost scoasă din grilă emisiunea, 100%, dar el continua să apară din cînd în cînd ca moderator la diferite dezbateri, pentru ca mai apoi să nu mai existe chiar deloc în peisajul televizual. Drept să spun, nici nu i-am remarcat absenţa totală. Asta-i cu televiziunea: te ridică rapid, dar la fel de rapid eşti îngropat cînd nu mai exişti pe micul ecran. E ca un energizant din acela care te face să fii în formă maximă, pentru ca apoi, după ce se duce efectul, să te lase secătuit cu totul de energie. Energia care-l propulsa pe Turcescu spre vîrful piramidei junaliştilor-vedetă şi-a închis brusc robinetul. În fine, am fost anunţaţi că Robert Turcescu va fi trimis în Spania, unde va conduce secţia română a Realităţii TV de acolo. Pare o avansare, dar, din punctul de vedere al carierei lui, este o drastică retrogradare. Cam acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu Teo Trandafir, cînd s-a dus directoare la postul Romantica. A dispărut de la televizor şi - pentru că tot statutul ei profesional era construit numai din pixelii de pe sticla ecranelor - i-a fost dinamitată şi cariera. După ce şi-a dovedit incapacităţile manageriale, Teo s-a întors la ceea ce ştia să facă, la Prima TV. Numai că pe o treaptă inferioară faţă de cea pe care se afla pe cînd prezenta emisiunea de la PRO TV. Revenind la Robert Turcescu, după cum spuneam, nici nu i-am remarcat absenţa totală de pe sticlă. Am conştientizat asta abia zilele trecute, cînd am citit un post care-i era dedicat, pe blogul lui Dan Andronic, fostul şef de la Realitatea TV. Iată ce scrie Andronic: "Prin 2000 eram managerul general al Realităţii. Atunci i-am propus şlui Turcescuţ să facă un talk-show politic. I-am sugerat şi numele: 100 la sută, iar poanta cu bilele am scornit-o împreună. Am conceput un format în care orice om politic era călcat în picioare. Dacă era Ťblat» se vedea imediat. Aşa eram puşi amîndoi la adăpost de intervenţii. Era nevoie de aer proaspăt la Realitatea, iar succesul a fost imediat. 2-3 puncte de audienţă pe seară, uneori făcea şi 5... (...) Secretul a fost programarea: de la ora 20,00, atunci cînd nimeni nu discuta politică. Mutarea lui Robert T. la concurenţă cu Mihai Gâdea a fost începutul sfîrşitului. O tîmpenie de programare care a distrus un talk-show bun. Şi a îngropat intervalul de la ora 20,00 la 21,00 în anonimat. Un exemplu de Aşa Nu! Paradoxal, Realitatea TV l-a făcut şi mai puternic pe Mihai Gâdea, aducînd în acea zonă orară un potenţial de audienţă mai mare. Care avea de ales. Şi care-l alegea pe Mihai plus Cristoiu, plus Valentin Stan, plus Paler, de cele mai multe ori. Dacă aş fi în locul lui Robert T. aş pleca de la Realitatea TV. E un drum închis. Iar Tatulici, pe care-l întrezăresc în spatele manevrelor, nu-l mai vrea." E adevărat că mutarea orei de difuzare a emisiunii 100% a fost o mişcare total greşită (la fel cum greşit a fost şi faptul că, într-o primă fază, Turcescu era pus să prezinte ştirile, lucru pentru care nu e deloc făcut), dar nu acesta este singurul motiv pentru care cea mai importantă vedetă a Realităţii a început să se scufunde. Problema lui Turcescu e că şi-a pierdut răbdarea şi a vrut să ardă mai repede etapele, să ajungă în vîrful piramidei. Era obişnuit cu ascensiunea în viteză pe care ţi-o dă vizibilitatea pe micul ecran, dar chiar şi aşa i s-a părut la un moment dat că înaintează prea încet. El voia totul şi dintr-o dată. A apăsat şi mai tare pedala, motoarele s-au gripat, iar el a început să facă din ce în ce mai multe greşeli. În ultima vreme, căpătase o teatralitate de toată jena (crezînd, probabil, că astfel va fi mai convingător şi va merge mai eficient la inima publicului). Nu i-a ieşit, iar acum a dispărut cu totul. Singura lui şansă este să redescopere umilinţa. Căci umilinţa este ingredientul de bază pentru un nou început.