Maestrul Gîgă

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Scriam săptămîna trecută despre filmul Frost/ Nixon şi despre cum se pregăteşte şi apoi se realizează profesionist un interviu de televiziune. Făceam o comparaţie, în final, cu interviurile servile ale lui Radu Moraru cu reprezentanţii actualei puteri. Nu este singura comparaţie pe care o putem face. Vorbim de Radu Moraru, dacă e să ne referim la comenzile politice şi la presa transformată în departament de marketing al unui personaj sau al unui partid. Putem vorbi însă şi despre interviul lăutăresc, după ureche, făcut la plesneală, unde cei care pun întrebări se bazează exclusiv pe ce-o să iasă pe parcursul discuţiei. Adică noi sîntem oameni deştepţi, imposibil să nu scoatem noi ceva pe loc!... Iar la această categorie nu numai Radu Moraru e în cauză, ci mulţi alţi realizatori de talk-show-uri de la noi. Aici, campionul absolut este, indiscutabil, Ion Cristoiu. Pardon: maestrul Cristoiu, tătucul presei româneşti postrevoluţionare. După cum ştim, el mai are acum un talk-show la Antena 2, Zig-zag cu Ion Cristoiu. Duminica trecută a avut-o invitată pe Mihaela Mihai, fosta cîntăreaţă din vremea comunistă, apoi subiect de legende urbane care să explice dispariţia ei, în prezent membru CNA şi parlamentar european în devenire. Ştiam cum e Cristoiu (de altfel, am mai scris, prin vara anului trecut, despre emisiunea lui de la Antena 2), dar m-am uitat totuşi la talk-show-ul lui. Poate pentru aplombul Mihaelei Mihai, telegenia şi verva ei, în contrast evident cu felul împiedicat în care se prezenta maestrul. Moderatorul emisiunii nu mai era nici pe departe omul care a făcut un ziar de succes şi a cîrmit presa şi gustul public înspre tabloidizarea de cea mai joasă speţă, nu mai era formatorul de jurnalişti şi mentorul "şcolii Cristoiu", lăudată de mulţi, nu mai era analistul de temut pe care-l cheamă conducătorii la sfat de taină. Nu, era, pur şi simplu, un Agamiţă Dandanache. De multe ori, în timpul emisiunii, aveam impresia că asist la dialogul din O scrisoare pierdută, cînd onorabilul Agamemnon face cunoştinţă cu Zoe, Tipătescu şi Trahanache: ("Dandanache: Si domnul? bărbatul dumneei? Trahanache: Nu, eu sînt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea să vă recomand... Dandanache: Si dumneavoastră? Trahanache: Şi eu?... bărbatul dumneei..." etc.). Femeia îi explica, el făcea ochii mari şi întrebarea următoare dovedea că nu înţelesese nimic din ceea ce i se spusese. Să avem pretenţia ca interviul să aibă o anumită structură " deja am cere prea mult (totul era haotic, fără nici o legătură, fără nici o relevanţă, o perfectă discuţie între o doamnă sprinţară şi un Gîgă). În fine, poate era o problemă de concentrare şi de "etate", după ţinţi postii cu birza, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca si clopoţeii... Numai că analistul redutabil care este nici nu ştie pe ce lume se află. De exemplu, la un moment dat, Mihaela Mihai îi povesteşte că ea a făcut prima reclamă postrevoluţionară, de la TVR. Era vorba de celebrul spot cu "V-am prins, vrăjitoarelor!". Celebru? Ei, aş, c’eşti copil? Marele jurnalist nici nu auzise de el. Invitata îi povesteşte spotul. Nimic! Îi spune că reclama era la calculatoarele Felix. Omul face ochii mari: "care Felix?". Fosta cîntăreaţă îi spune că erau făcute de o firmă de stat. "Daaa? Nu ştiam!" " spune Gîgă care " iată " a mai învăţat un lucru nou. (Oare ce jurnalist a fost Cristoiu pe vremea lui Ceauşescu, cînd şi ăia mici auziseră de mîndria industriei IT româneşti, catastrofalele calculatoare Felix?). E adevărat, pentru a scrie despre găina care a născut pui vii nu trebuie să ştii mare lucru despre lumea în care trăieşti. Dar, văzînd precaritatea gîndirii maestrului, mă întreb şi eu, ca tot omul: oare ce o face la Biblioteca Academiei, unde se laudă că petrece mult timp? Dac-aş şti că face măcar bărcuţe de hîrtie, m-aş bucura pentru el!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.