Limitele independenţei presei

Publicat în Dilema Veche nr. 240 din 18 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un caz recent - semi-mediatizat, aşa cum se va vedea - a readus în discuţie (in)dependenţa presei. Un cotidian central a lansat o amplă investigaţie jurnalistică, anunţată a fi un lung serial. La un moment dat, declarînd închis "primul sezon" al anchetei, serialul a fost întrerupt, cu promisiunea de a se reveni în toamnă, odată cu prima zi de şcoală (se ştie că vara e un sezon slab pentru presă, care se orientează spre lucruri uşoare, de citit sub umbrelă, pe plajă). La începutul lui septembrie, însă, de pe site-ul publicaţiei a dispărut arhiva serialului! Ulterior, articolele au reapărut, dar continuarea promisă a fost amînată. Nu fără un fel explicaţie: "o asemenea anchetă, de o asemenea complexitate şi cu atîtea ramificaţii, are nevoie de filtre suplimentare de control, printre care şi avizul departamentului juridic, care să ne ofere cît mai multe garanţii că textele respective sînt Ťbeton»". Prima întrebare care-ţi vine în gînd este, fireşte: păi, pînă acum nu erau beton? Problema pare însă să fie alta: "Sîntem supuşi unor presiuni mari pentru blocarea acestor dezvăluiri". Normal. De aici, s-a stîrnit furtuna, una mai mare decît cea provocată de dezvăluirile anchetei! Nimic nu agită breasla mai mult decît însăşi soarta breslei. Mai ales dacă vorbeşti despre alţii, nu despre tine. Cu necesara prudenţă, totuşi. Pentru că agitaţia nu s-a manifestat în presă, ci pe Internet, în bloguri. N-aţi văzut dezbateri TV asupra subiectului. Erau toate ocupate cu Piţi, Cioacă şi Mitică. Dincolo de soarta anchetei respective, dar şi de reacţiile stîrnite, rămîn întrebările privitoare la limitele presei. Prima dintre limite, cea firească, în legătură cu care ar fi caraghios să ne dăm moralişti, priveşte relaţia cu entităţile economice care asigură existenţa unui canal media. E absurd să pretinzi jurnaliştilor să "dea" în banca prin care îşi rulează banii, în tipografia care-i publică sau în propriul patron. Şi nici măcar în firmele care le cumpără spaţii publicitare. O asemenea abordare ar fi o gogomănie şi o ipocrizie. În paranteză fie spus, "bravura" unei publicaţii agresive cu o firmă care n-a vrut să-i dea bani e mai jalnică decît atitudinea ziarului care "închide ochii" la afacerile partenerilor săi. Ca să nu mai vorbim despre cazurile anchetelor aflate "pe ţeavă", folosite ca instrument de şantaj pentru a obţine venituri, fie în interes personal, fie pentru publicaţie. Nimic nu agită breasla mai mult decît însăşi soarta breslei. Dacă vreuna dintre aceste entităţi de care eşti inevitabil legat economic comite ceva grav, dacă afli că a făcut-o cîndva, normal e să renunţi la serviciile ei şi, eventual, după aceea, să deschizi o investigaţie jurnalistică. Iar dacă nu te simţi confortabil cu profilul moral al patronului, să-ţi cauţi altul mai cinstit (unde?). În ambele cazuri, eu, personal, am reţineri chiar şi pentru atacurile ulterioare divorţului, din cel puţin două motive. Mai întîi pentru că, aproape sigur, vei folosi informaţii din interior, pe care le-ai cules atunci cînd erai solidar cu firmele şi persoanele respective, erai "al casei", funcţiona (sau era normal să funcţioneze) o încredere reciprocă - drept care nu pot considera morale dezvăluirile ulterioare. Pe de altă parte, cînd un jurnalist ia bani vreme de ani de zile de la un patron şi după aceea se apucă să "dea" în el, din două, una: ori e neprofesionist şi i-a trebuit multă vreme ca să se prindă cu ce se ocupă individul, ori ştia de mult, dar pînă acum n-a fost incomodat de ceea ce ştia. Există vreo soluţie, în această ţară copleşită de corupţie, incompetenţă, infracţionalitate, nepotism şi prostie? Din fericire, da: din ziua în care iau prima chenzină de la Ionescu îmi asum faptul că sînt al lui Ionescu, cu tot ceea ce implică asta (aşa se întîmplă oriunde în lume); nu-mi clamez niciodată imposibila obiectivitate; nu mă dau neutru; dacă am simpatii politice, le recunosc (la noi nu există presă de partid, dar acolo unde este, nu e nici o ruşine); scriu cinstit ce aflu şi ce cred despre oricine altcineva în afară de Ionescu şi tovarăşii lui (plus firmele şi tovarăşii mei, dacă am aşa ceva); pe cît posibil, evit să atac concurenţii patronatului - oricum atacul nu e credibil; cînd aflu, cu dovezi clare, că Ionescu sau unul dintre tovarăşii lui face ceva care iese pentru mine din sfera acceptabilului sau cînd mi se cere ceva ce nu pot fi de acord să fac, spun frumos "La revedere!"; dacă nu găsesc nici un Popescu mai bun ca Ionescu, mă apuc de altceva. Nu e o tragedie. S-a mai făcut, şi cu succes. De pildă, o mare parte dintre românii stabiliţi în alte ţări practică alte meserii decît cele pe care le slujeau aici. Pare un set sever de reguli, dar e singura soluţie - dacă ţii la numele tău cel puţin atît cît ţii la banii tăi. Ce-a rămas din credibilitatea redutabilului ziarist care făcea dezvăluiri incendiare despre firme care ulterior s-au dovedit a fi concurente cu ale lui? Toate cele de mai sus privesc ceea ce s-ar putea numi partea ofensivă a presei: anchete, reportaje sociale, editoriale pamfletare, comentarii acide, ştiri "cu bătaie", interviuri fără milă. Dar n-ar trebui să uităm nici ziariştii "cuminţi". Moralitatea e valabilă şi pentru ei. Dacă ştii că patronul tău e o lichea, nu te poţi ascunde în spatele faptului că scrii doar o cronică de carte. Eşti tot al lui. Şi nu poţi ridica din umeri dacă, în acelaşi ziar cu tine, cineva publică o mîrlănie. E colegul tău. Sînteţi în aceeaşi barcă. Este presa vreodată, vreundeva, total independentă? Nu, n-are cum şi nici nu e nevoie să fie. Este non-independenţa presei ceva rău? Nu, cîtă vreme dependenţa se află în limite rezonabile, nu este de vînzare oricui vrea s-o cumpere şi este asumată deschis. Adevărata, marea, jenanta problemă nu este cea a presei dependente, ci a celei care pozează în independentă. Un ultim cuvînt despre migraţie şi despre efectele ei. Într-o ţară condusă de politicieni care, în majoritatea lor, au bîntuit prin mai multe partide şi "doctrine", de la stînga la dreapta şi invers, într-o ţară în care electoratul se vîntură şi el, năuc, dintr-o parte în alta, mi se pare exagerat şi chiar necinstit să judeci un ziarist care ieri, la "Tinerimea română", îl critica pe Fane Bostan, pentru că azi, la "Avîntul UE", îl încondeiază pe Sile Castravete. Şi nici măcar dacă se mută de la un ziar serios la unul manelistic. Nu asta e buba presei româneşti. Mai ales că rareori ziariştii migrează de bunăvoie. În percepţia publică, se practică în continuare o nedreaptă metonimie, prin care marea masă a jurnaliştilor sînt asimilaţi cîtorva zeci, poate sute, de şmecheri şi celor cincisprezece-douăzeci de abonaţi ai emisiunilor TV în care se emit judecăţi de valoare. Majoritatea jurnaliştilor români cîştigă modest sau sub-modest, nu au afaceri, nu primesc case de la ANL, nu au prieteni sus-puşi, nu apar niciodată în prim-plan şi nu sînt întrebaţi nimic de nimeni, deşi unii sînt super specialişti în domeniile lor.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.