Între interesul public şi jocurile politice
Difuzarea de către postul public de televiziune a cîtorva înregistrări, filmate cu camera ascunsă, cu Ioan Avram Mureşan şi Decebal Traian Remeş a stîrnit o întreagă furtună pe scena publică românească. Dincolo de implicaţiile politice ale acestui act sau de problema scurgerii de informaţii dintr-un dosar aflat în lucru, ne interesează aici discuţia despre legitimitatea jurnalistică a difuzării unor astfel de înregistrări şi decizia lui Alexandru Sassu, PDG al TVR, de a interzice darea pe post a altor materiale din acest caz. După cum mulţi comentatori au observat, odată ce materialul a ajuns la TVR (nu ne punem problema cum), televiziunea era absolut îndreptăţită să-l difuzeze - şi oricine în lumea aceasta l-ar fi difuzat. Era vorba de imagini de interes public, în care un fost demnitar şi un ministru în funcţie puneau la cale ceva legat de activitatea lor publică. Nici măcar nu erau aspecte din viaţa privată (deşi, în cazul demnitarilor, chiar şi viaţa lor privată e de interes public, în măsura în care aceasta le poate influenţa activitatea; vezi, de exemplu, cazul unei amante, pe care demnitarul o poate promova, cum am văzut că se întîmplă şi pe alte meleaguri, sau cu care el poate fi şantajat). TVR e chemată să informeze şi să servească interesul public, aşa că difuzarea acestor materiale era absolut îndreptăţită. Cum au fost ele "împachetate" - aici avem o altă discuţie. După cum a afirmat şi Alexandru Sassu în textul în care-şi justifica interdicţia, editarea materialelor nu a excelat prin imparţialitate jurnalistică. Incriminabile sînt comentariul din off, care spunea că imaginile "probează, potrivit procurorilor DNA, că Decebal Traian Remeş ar fi luat mită" (deşi nu a existat nici o declaraţie oficială a procurorilor în acest sens), şi titrarea filmuleţelor cu "Flagrant" (deşi tocmai despre un flagrant nu era vorba acolo). E adevărat, toate acestea induceau ideea vinovăţiei celor doi. Dar de aici pînă la interzicerea difuzării celorlalte materiale e drum lung. Ele puteau fi date pe post pur şi simplu, fără să se repete greşelile din ziua precedentă. Numai că - se pare - problema preşedintelui-director general era cu totul alta. Să nu uităm că el este om politic şi că e pus acolo de un partid (PSD) care are interesele lui în confruntările politice. Deşi, după cum a declarat Rodica Culcer, într-o primă fază Alexandru Sassu i-a spus "dacă ai asemenea imagini, nu poţi să nu le dai!", acesta a văzut ulterior în difuzarea lor un demers jurnalistic incorect şi le-a interzis pe post. În primul rînd, nu înţelegem ce drept are managerul instituţiei şi preşedinte al CA (un om care nu are nici o treabă cu jurnalismul) să intervină în chestiuni redacţionale. Apoi, motivaţiile lui Sassu sînt de tot hazul: "Întrucît există suspiciuni că nu s-a realizat o verificare a informaţiilor anterioară difuzării, aşa cum era obligatoriu, consider că imaginile respective nu ar fi trebuit difuzate pînă nu se întruneau condiţiile legale". Ce verificare a informaţiilor? Să verifici (eventual din trei surse) dacă personajele din film sînt într-adevăr Remeş şi Mureşan?... Sau problema camerei ascunse: "Art. 14 din Statutul Ziaristului din SRTV interzice folosirea de materiale filmate cu camera ascunsă şi înregistrări ale convorbirilor private, fără acordul prealabil al persoanei în cauză". Adică să le fi cerut acordul celor doi actori dacă vor să-i vadă tot poporul?... În fine, ştirile de la noi sînt pline de materiale preluate de la poliţie, cu filmări ale filajelor, arestărilor, flagrantelor sau cu cele realizate de camerele de supraveghere. Este vorba de materiale din dosarele unor presupuşi infractori, dar în cazul cărora justiţia încă nu s-a pronunţat. Oare de ce în acele cazuri nimeni nu consideră că s-au încălcat deontologia jurnalistică, drepturile omului, că s-a prejudiciat actul de justiţie, iar de data asta toată lumea sare ca arsă?
