Euroturma

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Comportamentul televiziunilor noastre se aseamănă foarte mult cu cel al oilor în turmă: se duce una într-un loc şi apoi toate dau năvală după ea. De cele mai multe ori, după cum spune şi vorba din popor, se duc "de rîpă" sau în zone mlăştinoase şi pestilente. Descoperă PRO TV deliciile ştirilor de la ora cinci, cu babe violate, amante hăcuite şi beţivi înjunghiaţi la cîrciuma satului? - se iau toate după ea. Prinde mare drag aceeaşi televiziune de manelişti? Personajele cu ghiul, lanţuri de aur şi unghia degetului mic lăsată, şic, să crească, invadează mai toate micile ecrane. Promovează postul lui Adrian Sîrbu un oier devenit în urma unor matrapazlîcuri cu terenuri mare afacerist şi patron de club de fotbal? Toate celelalte oiţe se lasă păstorite şi mulse de personajul respectiv. Aşa se face audienţa, aşa se stabileşte "ce cere publicul". Ce putem face noi, dacă asta vrea publicul să vadă? Iar publicul se adună şi el cuminte într-o altă turmă, creată după modelul celei care-i este dată de exemplu. Mai nou, cu ocazia aderării, televiziunile se întrec în titluri care folosesc particula "euro" sau care fac trimitere la UE. Avem materiale la ştiri despre "eurobebeluşi", "eurolăutari", "europorci", iar cînd ninge mai mult se numeşte că "ne-am integrat în zăpadă". Prin urmare, pentru a fi în ton cu tendinţa generală, vom vorbi despre euroturmă. Ce face euroturma? În ultimele săptămîni ale anului 2006, înaintea marelui moment, behăie la unison pe tonuri optimiste. Dacă ar fi vorba de cîini, am zice că dau din coadă să cîştige simpatia. Ştirile sînt pline de materiale care prezintă realizările revoluţionare ale poporului român în drumul spre cele mai înalte culmi de construire a societăţii europeano-capitaliste multilateral dezvoltate. Combinele şi tractoarele muncesc de zor, iar pe fundal se aude o muzică revoluţionară. Aşa ai ocazia să vezi mai multe poveşti de succes, în principal ale românilor stabiliţi şi realizaţi în Europa. Cu toţii au luat-o de jos, au dus-o o vreme greu, dar acum au ajuns să fie respectaţi de vecini şi - ce e mai impresionant pentru telespectatorul român - să cîştige foarte bine. Telespectatorul, din fotoliul său, face ochii mari cînd vede cît cîştigă ţăranca plecată din Maramureş să facă menajul la Paris sau ce maşini au nişte nuntaşi români care petrec în Spania - şi zice în sinea lui: "românu’ e dat dracului!". Mesajul acestor materiale a fost exprimat foarte bine, "la cumpăna dintre ani", de dl Meleşcanu, care i-a spus lui Teo Trandafir, clipind cu subînţeles: "O să-i facem noi pe ăştia!". Şi, oricum, Europa să facă bine să se bucure şi să fie mîndră că primeşte aşa oameni de ispravă, descurcăreţi şi buni la toate. C-aşa-i românu’... A urmat Revelionul, iar televiziunile au dat glas euforiei aderării. Artificii, discursuri entuziaste, hora bucuriei. Mare sărbătoare mare, de început de lume. Cum a început lumea pentru televiziuni, încă de a doua zi? Aşa cum înainte de 1 ianuarie fusese moda ştirilor cu români realizaţi peste hotare, după noaptea aderării televiziunile au schimbat la unison placa şi au început să dea materiale cu sate rupte de lume, neelectrificate, aflate în urmă cu cel puţin un secol (pe care le numeau ironic "sate europene"), cu ţărani necivilizaţi care fac baie o dată la cîteva luni şi care, atunci cînd se îmbăiază, se spală pe cap cu detergent de rufe. Televiziunile au apăsat pe un buton şi şi-au transformat cu toate discursul heirupist pozitiv într-unul la fel de heirupist, dar de semn schimbat. Pentru ele nu există nuanţe, ci doar extreme. Gata! Le-am arătat cît de tari sîntem noi, i-am convins pe europeni să ne accepte, am ţopăit de bucurie, acum a venit însă vremea să le aruncăm crudul adevăr în faţă. Iar adevărul e că sîntem o ţară în care oamenii se spală pe cap cu detergent. Vorba fostului ministru de Externe: i-am făcut!

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.