Debutul

Duminica trecută, Parte de carte de la PRO TV i-a avut invitaţi pe Filip Florian şi pe Lidia Bodea, iar tema discuţiei a fost "Debutul editorial". Filip Florian, pentru că e astăzi unul dintre cei mai de succes prozatori români, Lidia Bodea, pentru că se ocupă cu selecţia manuscriselor primite la Editura Humanitas. Legătura dintre cei doi ne-a fost dezvăluită de Cristian Tabără: Lidia Bodea se afla la Editura Polirom cînd manuscrisul volumului Degete mici de Filip Florian era respins de către Editura Humanitas şi tot acolo era cînd Poliromul îi publica romanul. Tema debutului scriitorului român de astăzi este una interesantă şi păcat că i-au fost acordate numai 17 minute în partea a doua a emisiunii (a existat şi o primă parte, în care moderatorul Cristian Tabără punea întrebări buzelor siliconate ale ex-modelului Valentina Pelinel Boureanu şi acestea - surpriză - chiar răspundeau!). În acest timp scurt, s-au spus lucruri de substanţă care ar fi meritat ele însele o discuţie separată. De exemplu, o observaţie a lui Filip Florian: "Momentul 2004, cînd s-a petrecut istoria cu manuscrisul meu la Humanitas, e complet diferit de cel de acum. Astăzi, paradoxal, s-a ajuns la o situaţie inversă: dorinţa editorilor de a publica literatură română de bună calitate e mai mare decît ce pot oferi cei care scriu". Ceea ce spune Florian e întru totul adevărat: o situaţie era în 2004, cu totul alta este acum. De fapt, în 2004 începuse "dezgheţul" - apăruse Colecţia "Ego Proză" de la Polirom, cea care avea să stîrnească o adevărată emulaţie în privinţa interesului pentru literatura română actuală, în rîndul editorilor. Înainte de 2004, în schimb, era practic imposibil să fii luat în seamă de vreo editură, ca debutant. Îmi amintesc, de exemplu, pe la cîte edituri a fost refuzat romanul lui Răzvan Rădulescu, Teodosie cel Mic. Oamenii preferau să cumpere din străinătate fantasy-uri îndoielnice şi aruncau la coş excelenta poveste pe care o aveau deja în propria ogradă. De fapt, pînă să apară Colecţia "Ego Proză", editurile nu aveau creată încă infrastructura pe care să circule automobilele literare de producţie autohtonă. De exemplu, la Humanitas, oamenii mă întrebau dacă volumul meu Tinereţile lui Daniel Abagiu, pe care-l adusesem în manuscris, ar fi potrivit pentru colecţia lor destinată copiilor şi adolescenţilor. Tot acolo se gîndeau să-i găsească loc şi romanului Teodosie cel Mic. Desigur, Tinereţile lui Daniel Abagiu nu e o carte pentru copii şi adolescenţi (deşi personajul central este un copil) şi nici măcar Teodosie cel Mic. Faptul că, înainte de 2004, vremurile erau potrivnice literaturii române contemporane poate fi ilustrat şi de experienţa volumului Tinereţile lui Daniel Abagiu chiar la Polirom. În jurul anului 2000, le-am trimis "manuscrisul" prin e-mail. Făcusem rost de adresa redactorului-şef de pe vremea aceea. Întîmplător, era chiar Lidia Ciocoiu (actualmente doamna Lidia Bodea). După cîteva săptămîni, am primit răspunsul că editura nu are nici o colecţie unde să publice debutanţi. Nu avea o astfel de colecţie nici în 2003 cînd, după ce făcusem turul editurilor, am ajuns să bat din nou la uşa Poliromului. De astă dată, m-am decis să mă adresez lui Silviu Lupescu, directorul general. I-am pus manuscrisul într-un plic şi am mai adăugat o pagină în care-i scriam cine sînt şi ce vreau de la viaţă. La începutul anului 2004, Tinereţile lui Daniel Abagiu avea să fie primul volum publicat în Colecţia "Ego Proză". O colecţie al cărei succes a încercat să fie copiat apoi şi de celelalte edituri (de exemplu de Humanitas, care pînă acum a dat chix cu literatura română actuală). Filip Florian are dreptate şi cînd observă că, astăzi, disponibilitatea editurilor de a publica literatură română actuală depăşeşte cu mult oferta. Se pare că şi acum, ca şi în trecut, ele au o problemă în a ţine cont de materialul clientului.