Debutul

Publicat în Dilema Veche nr. 252 din 15 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Duminica trecută, Parte de carte de la PRO TV i-a avut invitaţi pe Filip Florian şi pe Lidia Bodea, iar tema discuţiei a fost "Debutul editorial". Filip Florian, pentru că e astăzi unul dintre cei mai de succes prozatori români, Lidia Bodea, pentru că se ocupă cu selecţia manuscriselor primite la Editura Humanitas. Legătura dintre cei doi ne-a fost dezvăluită de Cristian Tabără: Lidia Bodea se afla la Editura Polirom cînd manuscrisul volumului Degete mici de Filip Florian era respins de către Editura Humanitas şi tot acolo era cînd Poliromul îi publica romanul. Tema debutului scriitorului român de astăzi este una interesantă şi păcat că i-au fost acordate numai 17 minute în partea a doua a emisiunii (a existat şi o primă parte, în care moderatorul Cristian Tabără punea întrebări buzelor siliconate ale ex-modelului Valentina Pelinel Boureanu şi acestea - surpriză - chiar răspundeau!). În acest timp scurt, s-au spus lucruri de substanţă care ar fi meritat ele însele o discuţie separată. De exemplu, o observaţie a lui Filip Florian: "Momentul 2004, cînd s-a petrecut istoria cu manuscrisul meu la Humanitas, e complet diferit de cel de acum. Astăzi, paradoxal, s-a ajuns la o situaţie inversă: dorinţa editorilor de a publica literatură română de bună calitate e mai mare decît ce pot oferi cei care scriu". Ceea ce spune Florian e întru totul adevărat: o situaţie era în 2004, cu totul alta este acum. De fapt, în 2004 începuse "dezgheţul" - apăruse Colecţia "Ego Proză" de la Polirom, cea care avea să stîrnească o adevărată emulaţie în privinţa interesului pentru literatura română actuală, în rîndul editorilor. Înainte de 2004, în schimb, era practic imposibil să fii luat în seamă de vreo editură, ca debutant. Îmi amintesc, de exemplu, pe la cîte edituri a fost refuzat romanul lui Răzvan Rădulescu, Teodosie cel Mic. Oamenii preferau să cumpere din străinătate fantasy-uri îndoielnice şi aruncau la coş excelenta poveste pe care o aveau deja în propria ogradă. De fapt, pînă să apară Colecţia "Ego Proză", editurile nu aveau creată încă infrastructura pe care să circule automobilele literare de producţie autohtonă. De exemplu, la Humanitas, oamenii mă întrebau dacă volumul meu Tinereţile lui Daniel Abagiu, pe care-l adusesem în manuscris, ar fi potrivit pentru colecţia lor destinată copiilor şi adolescenţilor. Tot acolo se gîndeau să-i găsească loc şi romanului Teodosie cel Mic. Desigur, Tinereţile lui Daniel Abagiu nu e o carte pentru copii şi adolescenţi (deşi personajul central este un copil) şi nici măcar Teodosie cel Mic. Faptul că, înainte de 2004, vremurile erau potrivnice literaturii române contemporane poate fi ilustrat şi de experienţa volumului Tinereţile lui Daniel Abagiu chiar la Polirom. În jurul anului 2000, le-am trimis "manuscrisul" prin e-mail. Făcusem rost de adresa redactorului-şef de pe vremea aceea. Întîmplător, era chiar Lidia Ciocoiu (actualmente doamna Lidia Bodea). După cîteva săptămîni, am primit răspunsul că editura nu are nici o colecţie unde să publice debutanţi. Nu avea o astfel de colecţie nici în 2003 cînd, după ce făcusem turul editurilor, am ajuns să bat din nou la uşa Poliromului. De astă dată, m-am decis să mă adresez lui Silviu Lupescu, directorul general. I-am pus manuscrisul într-un plic şi am mai adăugat o pagină în care-i scriam cine sînt şi ce vreau de la viaţă. La începutul anului 2004, Tinereţile lui Daniel Abagiu avea să fie primul volum publicat în Colecţia "Ego Proză". O colecţie al cărei succes a încercat să fie copiat apoi şi de celelalte edituri (de exemplu de Humanitas, care pînă acum a dat chix cu literatura română actuală). Filip Florian are dreptate şi cînd observă că, astăzi, disponibilitatea editurilor de a publica literatură română actuală depăşeşte cu mult oferta. Se pare că şi acum, ca şi în trecut, ele au o problemă în a ţine cont de materialul clientului.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.