Cine iese din televizor

Felul în care a decurs licitaţia pentru privatizarea Oltchim şi faptul că ea a fost cîştigată de un individ care a venit cu aceleaşi strategii de prostire ca în cazul Elodia dovedesc încă o dată că monştrii creaţi de televiziune nu rămîn în televizor, ci, după o vreme, ies de acolo şi ne invadează realitatea.

Mai întîi am rîs de Dan Diaconescu şi de „televiziunea lui de garsonieră“. Unii dintre noi se amuzau, alţii se uitau la emisiunile lui din curiozitate, să vadă pînă unde se poate merge cu aberaţia. În timpul acesta, Dan Diaconescu cîştiga puncte: reuşea să-i îmbrobodească pe cît mai mulţi să creadă în ce spune, să-i devină adepţi, să-i dea bănuţul pe SMS-uri cu răspunsuri la întrebări stupide şi să-i acorde votul. Astfel, omul a strîns, încet-încet, o avere impresionantă şi un capital electoral ce-l transformă la ora actuală într-o voce care contează pe scena politică românească. Ne distrăm pe seama promisiunilor lui gogonate, sîntem convinşi că nu vor exista prea mulţi care să creadă că, dacă va deveni el preşedinte, tuturor românilor li se vor şterge datoriile, ba chiar că fiecare va primi cîte 20.000 de euro? Ne putem distra, dar, în timpul acesta, tot mai mulţi îl iau în serios şi-i dau în cele din urmă votul.

La fel s-a întîmplat şi cu privatizarea Oltchim. Cînd şi-a anunţat participarea la licitaţie, mulţi au zis că trebuie să fie o glumă proastă, o cacealma în stilul lui caracteristic. Numai că, dacă ne uităm mai atent la cacealmalele lui Dan Diaconescu, observăm că mai toate îi aduc un profit gras şi, prin urmare, sînt cîştigătoare. Nimeni nu-şi imagina că un caz de dispariţie al unei nefericite poate fi construit mediatic în aşa fel încît să stîrnească o întreagă isterie naţională. Că n-o să mai poată dormi liniştit un popor întreg de grija Elodiei şi că efective întregi de anchetatori vor scotoci tufişurile patriei. Că oamenii simpli vor urmări cu sufletul la gură întreaga telenovelă şi că-şi vor rupe din puţinul lor să-i dea lui Dan Diaconescu, prin SMS-uri suprataxate. Că Ministerul de Interne va disloca fonduri importante pentru toată această poveste cu iz de manea.

Acum, la privatizarea Oltchim, vi s-a părut fantasmagorică promisiunea lui Dan Diaconescu că „va reda fabrica poporului“? Că va putea să preia el colosul industrial din Vîlcea, cu ajutorul subscripţiei prin SMS-uri venite din partea telespectatorilor OTV, invitaţi să dea cîte 5-10 lei? Că are în spate un misterios investitor care va rezolva toate problemele companiei? Iată că, pe baza incompetenţei statului român, care a organizat o licitaţie parcă în bătaie de joc, Dan Diaconescu este la ora actuală marele cîştigător. (În paranteză fie spus, prestaţia televizată cu iz de OTV a şefului privatizării Oltchim, Remus Vulpescu, a dovedit cu prisosinţă că reprezentanţii statului sînt de fapt din acelaşi film cu Dan Diaconescu.)

De multe ori sîntem convinşi că aberaţiile cultivate pe micul ecran rămîn acolo, doar pentru a le privi noi, că sticla ecranului e un geam securizat ca acela de la grădina zoologică, dincolo de care se află şerpii sau tarantulele. Sîntem, desigur, naivi. Acestea ne invadează vieţile nu numai subtil, parazitîndu-ne minţile, dar iată că şi în modul cel mai concret.

Conform unei monitorizări realizate de mediaTRUST, românul cu cele mai multe apariţii în mass-media, în perioada 15 august-14 septembrie, a fost Gigi Becali (396 de apariţii). El este un alt produs al televiziunii, a cărui prezenţă am ajuns s-o simţim cu asupra de măsură în viaţa reală. Ieşit de mult din televizor, Becali ne reprezintă strălucit în Parlamentul Europei.

De ce ne-am mai mira că treaba merge cum merge în ţara asta, cînd circul ieftin şi maneaua sînt singurele lucruri cu care se definesc cei care ies în faţă şi singurele care le conferă succesul?