BOR cădelniţează televizorul
Nu e o practică nouă în Biserica Ortodoxă. La mînăstiri, în zilele de sărbătoare, cînd vin şi domnii de la oraş cu maşinile, poţi vedea ritualuri de "curăţire de păcate" făcute de preoţi autoturismelor: maşinile stau cuminţi cu uşile deschise şi cu capota de la motor ridicată, iar preoţii citesc rugăciuni, cădelniţează şi stropesc cu aghiasmă pe la motor, să fugă Necuratul. De curînd, preoţii au făcut la fel şi cu televizorul. Cum răul a fost identificat nu în tuburile catodice, ci în televiziunea în ansamblu, aparatele au scăpat de aghesmuire. Televiziunea, în schimb, a fost pusă la zid: ea strică sufletele drept-credincioşilor, perverteşte tot ce atinge, iar în această perioadă e bine să te ţii departe de o asemenea necurăţie şi să "posteşti de televizor". La aceste concluzii au ajuns participanţii la conferinţa "Efectele televizorului asupra minţii umane", organizată în Aula Palatului Patriarhiei de către Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi, Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, alături de Biserica Ortodoxă Română şi cu binecuvîntarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist. Recomandarea "postului de televizor" a fost făcută de - nimeni altul - Ilie Bădescu, ideologul-şef în ale sociologiei din vremea Epocii de Aur, autor al mai multor cărţi de propagandă, naţionaliste şi protocroniste. "Recomand postul de televizor ca un bun mijloc de eliberare. Televiziunea afectează raportul mărturiei lui Dumnezeu" - i-a învăţat tovarăşul profesor pe cei prezenţi şi s-a lansat într-o teorie conform căreia televiziunea afectează sinapsele care fac legătura între cele două emisfere cerebrale şi că "activitatea creierului este astfel rănită". "Televiziunea creează un conflict între cultura credinţei şi cultura audiovizuală" - a mai spus Ilie Bădescu şi a acuzat promovarea erotismului şi a relaţiilor extraconjugale prin intermediul televiziunii, arătîndu-se revoltat că aceasta face prea puţine referiri la virginitate şi abstinenţă. Cum a aflat Ilie Bădescu că tocmai sinapsele dintre emisfera stîngă şi cea dreaptă se deteriorează nu ştim şi nici cum televiziunea ar afecta "raportul mărturiei lui Dumnezeu". Nu mai vorbim de cultul pe care-l are, mai nou, pentru virginitate şi abstinenţă. Ceea ce deja nu ne mai surprinde este prezenţa domniei sale la o asemenea cinstită adunare. Nu este pentru prima dată cînd capii Bisericii şi credincioşii puri şi duri, legionaroizi, îşi dau mîna cu tovarăşii comunişti. Nici anatema aruncată de Biserică asupra unei activităţi umane în ansamblul ei nu este o noutate. A spune că televiziunea perverteşte, că e de la Diavol e acelaşi lucru cu a crede că tipăriturile şi cărţile în general sînt bune doar de pus pe foc, în piaţa publică. E adevărat, s-au tipărit, de-a lungul istoriei, şi lucruri rele, care smintesc, dar şi altele ziditoare. Au apărut şi Mein Kampf sau Cărticica roşie a lui Mao, dar şi expresii de excepţie ale spiritului uman. Inclusiv cărţi sfinte. Tot aşa şi cu televiziunea. Aceasta, ca tipăritura sau, mai nou, ca Internetul, este un mediu şi nimic mai mult. Depinde de om dacă prin aceste canale se transmit lucruri rele sau bune. De altfel, reprezentanţii Bisericii nu s-au ţinut niciodată departe de camerele de luat vederi. Există şi emisiuni religioase, aşa cum au apărut şi site-uri sau chiar bloguri cu orientare religioasă. Trebuie să înţelegem deci că dreapta credinţă se foloseşte de nişte unelte ale Diavolului? Oricum, putem observa că reprezentanţii Ortodoxiei nu fac nici un efort în a vedea realitatea altfel decît "colorată" în alb-negru. Cum pot ei, prin urmare, să ofere soluţii pentru problemele actuale ale oamenilor?
