Mai întîi, cei de la berea Skol au venit cu un spot care ne arăta un participant la un concurs de tipul "Cel mai puternic om din lume". Omul trage un camion cu un ham pus pe gît şi, în acest timp, "vrea să ne prezinte noua sticlă Skol". Se opinteşte să tragă şi, din cînd în cînd, se mai opreşte să ne spună cîte ceva despre "noua sticlă Skol" şi "eticheta schimbată". O reclamă care promovează, deci, ambalajul (aşa cum e noua modă în publicitatea pentru bere - sticla pe care o apuci mai uşor, PET-ul de doi litri etc.). "Iar acum, datorită noii forme, o bei mai uşor" - ne spune Strong Man. De ce oare, dacă se schimbă eticheta şi culoarea sticlei, conţinutul alunecă mai bine pe gît - acesta rămîne un mister numai de publicitari ştiut. Sau nici de ei. Ultima scenă a spotului ni-l arată pe om la masă cu prietenii, bînd bere. Are gîtul pus în ghips (şi l-o fi rupt trăgînd de camion?), iar sloganul de final ne spune "Skol - alunecă uşor". Adică, fiindcă are eticheta schimbată, berea asta alunecă şi pe gîturile rupte. Iar nu înţelegi ce are una cu alta, pentru că ghipsul acela - sau, mă rog, gulerul medicinal - este pus pe exterior, nu pe interior... În fine, dincolo de problemele pe care le are cu logica, clipul e prost realizat de la un capăt la altul. În timp ce omul puternic se opinteşte de mama focului, banda cu care e legat de camion se încăpăţînează să nu stea întinsă, iar camionul se deplasează independent de opintelile lui. Ca să nu mai vorbim de faptul că Strong Man seamănă mai degrabă cu un funcţionar durduliu şi cu cheliuţă, decît cu cineva care se doreşte să fie "Cel mai puternic om din lume". Bun. Cei care fac această campanie nu se mulţumesc să bată cîmpii astfel şi apasă încă şi mai tare pedala. Trec la next level - care, de data aceasta, e cu un spînzurat (deci tot unul care are probleme cu gîtul - şi încă ce probleme!). Într-o hală de birouri de firmă, oamenii muncesc liniştiţi, în timp ce un individ este spînzurat de cravată la lift. E de presupus că ascensorul a plecat şi i-a prins cravata - lucru care, în realitate, se lasă cu urmări tragice. Ei bine, omul nostru e bine mersi şi e dispus şi el "să ne prezinte noua sticlă Skol". Aceleaşi replici: "noul verde răcoros", "eticheta schimbată", "iar acum, datorită noii forme, o bei mai uşor". În timp ce spînzuratul ne spune acestea, vin şi vreo doi angajaţi care se uită la el şi care, după cîteva secunde, pleacă liniştiţi. Ce ne învaţă pe noi aceste spoturi? Că berea Skol e pentru spînzuraţi şi pentru funcţionari frustraţi care pozează în Strong Man. Aşteptăm next-next level al celor care fac această campanie, în care să ni se arate un mort de-a binelea promovînd "noua sticlă Skol". Eventual, unul care e chiar incinerat. În cazul acesta, chiar că ar fi nevoie de o băutură care să-l răcorească, nu? Mi se va spune, probabil, că nu înţeleg eu cum stau lucrurile cu publicitatea. Că există acele SIT-uri (Systematic Inventive Thinking), acele reţete de creativitate publicitară (ha!) construite pe ideea de aberaţie - "consecinţe extreme", "alternativa absurdă" etc. Că nu trebuie să iau lucrurile tel quel şi nici să invoc logica în astfel de cazuri. Ei bine, ştiu că e confortabil să te mîngîi cu ideea că cei care-ţi critică "opera" nu se pricep şi nu au înţeles cît de deştept ai fost tu. Îmi pare rău, dar nu este cazul de data aceasta. Nu am nici o problemă cu spoturile care pun în scenă absurdul - acesta este, în mod cert, un ingredient de bază al succesului publicitar. De exemplu, nu am mare lucru să reproşez campaniei realizate pentru "berea-soră" Tuborg (e vorba de spoturile cu cel care e îndrăgostit de litera F pentru că-l chemă Filip şi cu cel care nu se desparte de patinele cu rotile). Ceea ce nu înţeleg cei care au realizat campania pentru Skol este că, deşi logica normală este abolită în asemenea clipuri, ele trebuie să aibă, totuşi, o logică internă. Şi, dacă se poate, şi puţin bun-simţ.