Apocalypto, un film care nu te lasă indiferent

Publicat în Dilema Veche nr. 257 din 21 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu sînt un fan al lui Mel Gibson, ba dimpotrivă, dar cînd am văzut anunţat în programul TV filmul Apocalypto (la PRO TV), mi-am dorit să-l văd. Auzisem despre el că e extrem de violent şi că pe mulţi scenele de acolo i-au oripilat. Reclama (chiar dacă negativă - dar, după cum ştim, asta nu contează) era făcută, aşa că m-am aşezat la film, curios să văd despre ce este vorba. Şi am văzut un film care nu m-a dezamăgit. Pelicula lui Gibson cu Iisus (The Passion of the Christ) mă cam călcase pe nervi: de la scene punctuale, cum ar fi cea în care soldatul roman încearcă pe masa de lemn biciul cu gheare de pisică, pentru a ne arăta nouă, spectatorilor, ce efecte are şi cum o să smulgă carnea de pe condamnat, pînă la viziunea de ansamblu, în care Iisus Christos este transformat într-un alt Greu de ucis hollywoodian. Cu toate acestea, existaseră scene pe care le apreciasem (cea cu hoitul de măgar, după sinuciderea lui Iuda, sau cea cu picătura-Ochiul-lui-Dumnezeu, care cade ca o lacrimă şi se transformă în ploaie) şi îi recunoşteam filmului o anumită forţă narativă. Oricum, e o adevărată realizare să reconstruieşti lumea aceea în aşa amănunt (limba, practicile, torturile etc.). Capacitatea de a reconstrui coerent o lume dispărută o demonstrase şi în Braveheart, în The Passion of the Christ trecuse la next level, dar de data aceasta, în Apocalypto, chiar s-a întrecut pe sine. Dacă despre lumea Noului Testament există destule date scrise (începînd cu Biblia), despre cea a civilizaţiei Maya şi despre triburile care existau în acea perioadă în junglă sînt foarte puţine informaţii şi tot ce putem face este să aproximăm. Ei bine, Mel Gibson a aproximat foarte credibil, foarte coerent, iar lumea creată de el chiar există. Ceea ce nu este puţin lucru. E adevărat, este o lume violentă, cu decapitări şi ţeste care se rostogolesc din vîrful piramidelor-temple, dar această violenţă se justifică întru totul în economia ei. (Lasă că lumea reală a acelor vremuri şi locuri se pare că a fost încă şi mai crudă decît e înfăţişată în Apocalypto - soldaţii spanioli ajunşi acolo şi apoi misionarii scriau despre canibalism ca despre o practică la ordinea zilei...). Pe scurt, filmul e o performanţă - performanţa de a coordona armate întregi de figuranţi aborigeni, de a lucra cu actori neprofesionişti, de a face un film vorbit într-o limbă moartă şi, peste toate, de a crea din aceste ingrediente nu o făcătură, ci ceva care să se ţină. Nu mai vorbim de naraţiunea alertă sau de buna manageriere a suspansului, în aşa fel încît filmul să fie urmărit cu sufletul la gură. De ştiinţa de inducere a sentimentului de straniu. Şi, desigur, de cheia din final - sosirea conchistadorilor spanioli -, care aruncă o altă lumină asupra întregii poveşti şi ne lămureşte despre ce lume e vorba (civilizaţia precolumbiană). Desigur, abordarea este una hollywoodiană şi sînt multe reţete "de succes" în Apocalypto. Dar nu e cazul să punem la colţ orice este hollywoodian şi după reţetă. Filmele din seria Războiul stelelor, de exemplu, sînt schematice şi puerile. Cu toate acestea, George Lucas a reuşit să creeze o lume şi, totodată, să-i convingă pe foarte mulţi de viabilitatea acesteia. Or, e o performanţă să iniţiezi mode de aşa dimensiuni, planetare, şi să produci chiar modificări la nivelul mentalităţilor. Peliculele lui Mel Gibson nu au stîrnit, e adevărat, nebunia creată de Războiul stelelor, dar iată că fiecare film al lui induce dezbateri şi chiar dispute, împarte publicul în pro şi contra. Mel Gibson, ca regizor, poate fi contestat sau aplaudat, în nici un caz nu-ţi este indiferent. La fel şi filmele lui. Este tot ce-şi poate dori un artist, în lumea în care trăim.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.