Ai văzut aseară?

Publicat în Dilema Veche nr. 246 din 2 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd eram mic, ai mei aveau pentru mine o pedeapsă teribilă: îmi interziceau să mă mai uit la televizor. O auzeam pe maică-mea din cînd în cînd: "Nu mai ai voie să te uiţi la televizor... (şi urma o pauză pentru sporirea efectului, în care eu îmi aşteptam cu înfrigurare condamnarea) o lună". În funcţie de gravitatea boacănei sau doar de umorile maică-mii, perioada de detenţie varia între două săptămîni şi trei luni. S-a întîmplat - foarte rar - să primesc o săptămînă, dar niciodată mai puţin. Ţin minte că, pedepsit fiind, stăteam seara în camera mea şi auzeam sonorul televizorului din camera alăturată, unde se uitau ai mei. Auzeam loviturile pumnilor, scîrţîitul de roţi la curbe din timpul urmăririlor cu maşini, ţăcănitul de mitraliere, exploziile, copitele cailor în galop - şi toate acestea învîrteau şi mai mult cuţitul în rană. Cu cît filmul avea mai multe faze de acţiune (cafteli, urmăriri, lupte, împuşcături etc.), cu atît urma să fie mai comentat a doua zi la şcoală, de colegii mei. (Căci asta diferenţia un film bun de unul plictisitor şi la care nu avea rost să te uiţi - dacă "e cu cafteală" sau nu.) A doua zi, băieţii din clasă se strîngeau în pauze şi discutau despre scenele memorabile din filmul din seara precedentă: "Ai văzut ce pumni i-a dat Sandokan ăluia?", "Da, mă! A fost tare de tot!", "Dar cum a sărit ăla de pe casă?", "Ce karate ştia ăla!", "Ce mitralieră hoaţă avea!" etc. Cu toţii erau căzuţi în admiraţie şi formau un club în care nu aveai ce căuta dacă nu văzuseşi filmul. (Apoi, după ce treceau în revistă "fazele mişto", încercau să le pună şi în aplicare - şi se ciondăneau care să fie Sandokan-tigrul Malaieziei, sau Zorro, sau Rambo.) Problema mea, în timpul pedepselor privative de libertate televizuală, nu era atît că nu mă bucuram de "fazele mişto" în faţa televizorului, ci că eram exclus de la poveştile de a doua zi, de comunicarea cu totul specială şi chiar de comuniunea ce se înfiripau între băieţii care văzuseră filmul respectiv (şi toţi îl văzuseră!). Televizorul era un excelent mijloc de socializare, de integrare în grup, de găsire a unui limbaj comun, a unor valori comune. Aşa a rămas şi acum, cînd copiii de altădată au crescut şi au preocupări de oameni maturi. Preocupările s-au modificat, au apărut responsabilităţile, dar, cînd vine vorba de comunicarea cu ajutorul lucrurilor văzute la televizor, adulţii nu se deosebesc prea mult de puştii care-şi povesteau, a doua zi, "fazele mişto" cu Rambo sau cu Sandokan. În lipsa unor subiecte consistente de discuţie (acestea, de obicei, sînt cu totul absente din vieţile noastre), lucrurile pe care le dau televiziunile sînt un excelent liant, un catalizator al relaţiilor interumane. Bărbaţii discută despre fazele meciului din seara precedentă ("Ai văzut ce gol a dat Bănel?", "Daa, foarte frumos a dat-o-n aţe! I-a ieşit!" - şi dă-i, şi dezbate despre cît de frumos a fost golul sau cît de dur a intrat la minge fundaşul X). Damele, firi mai sensibile, discută despre producţii artistice, adică despre cît de bine arată latin lover-ul din telenovela Y şi cît de nefericită trebuie să fie sărmana fată care se vede nevoită să reziste avansurilor bogătaşului fără scrupule, dar şi să facă faţă atacurilor eternei rivale. Şi cu toţii - domni şi dame - discută aprins despre ce a mai declarat în seara precedentă nu ştiu ce politician sau blondă de politician. ("Ai văzut, dragă, cum a venit cu andrelele în emisiune?") Totul stă sub semnul lui "Ai văzut aseară?" - o formulă care nu transmite o informaţie, ci e un fel de parolă de recunoaştere reciprocă, un fel de cheie care descuie uşile comunicării cu cel de lîngă noi. Numai că uşa aceasta duce către nicăieri, iar deschiderea ei este ţelul final. Nimicul revărsat de televizoare în casele noastre ne umple vieţile şi ne ajută să ne integrăm în jungla socială (nimicul propriu ne este cu totul insuficient). Oare ce ne-am face fără acest preţios ajutor?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.