Actorul şi televiziunea
Oare cum se justifică faţă de sine un actor bun, ce circumstanţe atenuante îşi acordă cînd acceptă să joace într-o telenovelă sau într-o producţie penibilă? Desigur, înainte să se justifice, se gîndeşte la bani. Va cîştiga mult, va lua într-o lună cît salariul de la teatru pe zece ani, va putea să-şi cumpere o casă mai mare, să-şi schimbe maşina etc. Apoi ia în calcul popularitatea cu care se va alege: va reveni în atenţia publică, va deveni vedetă şi va fi în vizorul presei tabloide, îl va opri lumea pe stradă. Şi-n cele din urmă vin justificările: „Sînt actor şi-mi fac meseria. Dacă joc bine, acest lucru se va vedea şi va fi apreciat. Nu mai contează pînă la urmă cum e restul...“
Şi uite-aşa telenovelele româneşti sau serialele de comedie inspirate parcă din Vacanţa Mare ajung să aibă actori mari şi să şi se laude cu asta. „Florin Zamfirescu va juca în telenovela Iubire şi onoare“, „titanii comediei româneşti, Ileana Stana Ionescu şi Horaţiu Mălăele, vin săptămîna aceasta în Las Fierbinţi“ – se bat cu pumnii în piept cei de la televiziuni.
Pe Horaţiu Mălăele, din păcate, l-am văzut şi-n alte şuşe, care nu-i fac deloc cinste. Acum vreo săptămînă, PRO TV a difuzat jenantul film al lui Sergiu Nicolaescu, Ultimul corupt din România, continuarea, din cîte înţeleg, a altui film făcut de regizorul-senator, Poker. Mă uitam la replicile pe care şi le dădeau Horaţiu Mălăele, Vladimir Găitan sau Valentin Teodosiu în Ultimul corupt din România şi nu-mi venea să cred că asemenea actori se pot coborî să joace după un scenariu aşa de penibil. Îmi era ruşine de ruşinea lor. Sînt oameni inteligenţi, actori talentaţi – oare ce-or gîndi despre ei înşişi cînd se văd pe ecran în astfel de ipostaze?
Pe lîngă talent, actorul are o bogăţie pe care trebuie să şi-o administreze foarte atent: capitalul de imagine. Dacă se compromite în ochii publicului sau îşi leagă numele de roluri îndoielnice, tot talentul lui se duce pe apa sîmbetei. De exemplu, Alexandru Papadopol era, în filmul lui Cristi Puiu Marfa şi banii, un tînăr actor care promitea mult. Apoi, a devenit protagonistul unui sitcom şi după aceea al mai multor telenovele (unde a jucat inclusiv alături de Oana Zăvoranu). Ce s-a întîmplat cu Alexandru Papadopol? Desigur, a făcut mulţi bani, iar în perioada în care apărea în telenovele era în atenţia presei tabloide. Acum nici măcar aceasta nu se mai interesează de el. Iar, ca actor, este terminat.
Asta se întîmplă cu debutanţii, dar nici actorii consacraţi nu scapă cu destinul artistic nepătat, după întîlnirea cu telenovela. Astăzi, nimeni nu se mai gîndeşte la rolurile valoroase pe care le-a făcut Gheorghe Visu, după ce a jucat în Inimă de ţigan, Regina, State de România şi Moştenirea. El este şi va rămîne State Potcovaru. La fel, mi-e greu să-l mai văd pe Horaţiu Mălăele ca Unchiul Vanea, după ce mi s-a întipărit în minte scălămbăindu-se în filme ieftine. Cînd te prostituezi, nu mai poţi avea pretenţia ca lumea să te considere o persoană respectabilă.
Interesant e că toate producţiile de mai sus sînt marca Pro (inclusiv Ultimul corupt din România, produs de MediaPro Pictures). Dacă din punctul de vedere al audienţei trustul lui Adrian Sîrbu transformă în aur tot ce atinge, ca regele Midas, din cel al valorii lucrurile se preschimbă în bălegar, ca în vechea alchimie.
Din fericire, există şi alte televiziuni în afară de PRO TV, aşa cum sînt şi seriale de calitate. Noi avem deocamdată unul singur – În derivă, de la HBO. Acolo, un Marcel Iureş şi, mai nou, un Victor Rebengiuc (actori care nu au apărut niciodată în telenovele sau în producţii îndoielnice) îşi pun talentul în slujba televiziunii, într-un mod absolut onorabil. Iată că se poate şi aşa ceva.
