Acnee juvenilă postrevoluţionară

Publicat în Dilema Veche nr. 174 din 9 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

PRO Cinema a difuzat săptămîna trecută filmul lui Lucian Pintilie Balanţa, ocazie cu care am realizat ce mare deserviciu îi fac televiziunile acestui film cînd îl reprogramează. Ceea ce nu se întîmplă, de exemplu, cu un alt lungmetraj al lui Pintilie, Reconstituirea, care, la aproape 40 de ani de la premieră, îşi păstrează prospeţimea. Problema cu Balanţa este că e impregnat pînă la refuz de spiritul care domina societatea românească la începutul anilor ’90. Să ne amintim: era o perioadă de agitaţie puberală, în care normalitatea o constituiau atitudinile extreme, de un patos (şi - privit de la distanţă - ridicol) împins la extrem. Cetăţenii se manifestau isteric în viaţa publică, asemeni tinerelor fete chinuite de revoluţia hormonală din corpul lor. (Mulţimi de vineţele pe sîn mi se ivesc şi plîng, măicuţă, plîng!) Oamenii tocmai scăpaseră de figura dominatoare a tatălui şi îi scriau, infantil, numele cu literă mică. Tot ca adolescenţii, indivizii se simţeau stingheri de unii singuri şi se agregau în turme. În turmă fiind, insubordonarea puberală le dispărea şi se supuneau orbeşte şi cu sentimentul datoriei împlinite oricăror ordine sau manipulări. "În genunchi! Să ne rugăm!" - urla Marian Munteanu de la balconul Pieţei Universităţii, şi oamenii se conformau cuminţi pe caldarîm, fără să stea deloc pe gînduri. "Moşierii vor să ne ia patria!" - spunea Ion Iliescu, fără să mai zîmbească, şi alte turme se constituiau instantaneu pentru lupta împotriva celor care n-au mîncat salam cu soia. Urletele şi smulsul părului din cap erau la ordinea zilei, la fel patetismele şi exageraţiunile. Lumea nu mai privea cu ochi normali realitatea, ci doar simţea enorm şi vedea monstruos. Sub imperiul enormului, monstruosului şi al isteriei - spiritul epocii respective - stă şi filmul Balanţa. Cînd l-am văzut prima dată, la premieră, mi s-a părut un film extraordinar, care spune lucrurilor pe nume, care "oferă o radiografie neiertătoare a societaţii comuniste" ş.a.m.d. Observam şi pe atunci unele stridenţe, dar le treceam cu vederea şi mi se păreau chiar binevenite. Este ca atunci cînd, la începutul anilor ’90, îi demonizam pe cei din tabăra adversă: eram conştienţi că le îngroşăm defectele şi le adăugăm altele noi, dar nu recunoşteam asta şi ne plăcea să ne autosugestionăm că acela era adevărul gol-goluţ. Era o perioadă a refuzului nuanţelor şi orice contextualizare, gîndire dilematică - hélas! - erau catalogate automat drept trădare. Îmi plăcea, de exemplu, în film (deşi niciodată în realitate nu se întîmpla chiar aşa), că apa ba nu curgea deloc din robinetele ceauşiste, ba curgea o chestie nefiresc de maronie. Acum, ieşit de ani buni din acea vîltoare, am privit filmul cu o imensă ruşine. Ruşine de cum eram cu toţii, ruşine de cum eram eu însumi. Jocul isteric al actorilor (în privinţa căruia Maia Morgenstern făcea chiar exces de zel), situaţiile neverosimile, trase de păr, omniprezenţa securiştilor, trimiterea la copiii handicapaţi (o idee la modă a începutului anilor ’90), Copşa Mică (un oraş la modă în aceeaşi perioadă), preotul din tren, interpretat de Gheorghe Visu, care spune că "numai băutura ne mai salvează", îngrămădirea tuturor scenelor tari legate de comunism (de la protestul scris cu creta pe trotuar în faţa sediului Miliţiei, pînă la luarea de ostatici şi înăbuşirea gestului disperat în sînge), incredibila frecvenţă a dialogurilor despre situaţia groaznică în care e ţara, agresivitatea generalizată, urletele continue, euforia înjurăturilor - toate mi-au relevat acum inadecvarea acestui tip de abordare, penibilul şi ridicolul acestui film. Din fericire, ne-am dezbărat de acel mod de a gîndi schematic, strident şi lipsit de nuanţe. Acneea juvenilă ni s-a vindecat şi acum nu ne mai face nici o plăcere să ne uităm la pozele în care faţa ne era invadată de coşuri.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.