Lumi şi cuşti confortabile

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Boli și viruși jpeg

Cînd pleci în alt loc, în altă țară, pentru scurt timp, desprinzîndu-te, brusc, din lumea ta de zi cu zi, mai ales dacă ești un om cu tabieturi, trăiești un sentiment destul de ciudat. Senzația de teleportare, despre care am mai scris, de alt­fel, e una destul de acută. Spațiul de trecere, aeroportul, e ca o scenă acoperită de o cortină în spatele căreia intri, după care aștepți, cuminte, să se dea din nou la o parte. În spatele respectivei cortine nu stai degeaba, ci te supui regulilor fixe, specifice unui spațiu de trecere: te lași controlat (nu ai încotro), verificat, dezbrăcat (de ghete, de bijuterii, de fular, de haină etc.), te întrebi (trecerea nu e fără angoase, chiar mărunte) dacă vei ajunge la timp și vei găsi poarta cutare, dacă zborul va fi sau nu cu turbulențe, te grăbești (mereu există și o spaimă de ratare a trecerii, chiar dacă nu e vorba de peronul 9 și ¾ din Harry Potter), consumi (intră în ritualul de trecere să mănînci sau să bei ceva măcar simbolic în aeroport, chiar dacă e mai scump decît normal, doar așa, ca să testezi spațiul).

Toate astea în actul I al spectacolului care se defășoară în spatele cortinei. În actul II te urci în avion, îți găsești locul, asculți și trăiești a n-a oară instrucțiunile de supraviețuire, te frămînți la decolare, te bucuri la scoaterea semnului de centură, te amețești cu același pahar de vin roșu, citești aceleași rugăciuni la turbulențe (pe care deja le știi pe dinafară) și respiri la fel de ușurat la aterizare. Cînd, de fapt, cortina se ridică, așa, în două-trei ore (dacă, desigur, zbori în Europa), la aterizare. Și te trezești într-o altă lume.

La Londra, unde m-am trezit de data asta (pentru a nu știu cîta oară, dar niciodată nu-i destul), am nimerit, undeva pe lîngă Trafalgar Square, într-un hotel nou. La recepție, după primele cuvinte schimbate, cineva din spatele desk-ului ne-a întrebat de unde sîntem, în România. Unul dintre recepționeri era, evident, român. Era chiar un tip simpatic și deschis, nu de foarte mult în străinătate, încă prietenos cu compatrioții lui, nefăcînd parte din categoria sclifosită a celor care se dezic de ei sau pur și simplu afișează un aer dacă nu superior, măcar indiferent, absent. Era un tip entuziast, care ne-a ținut o grămadă de vorbă, dezvăluindu-ne avantajele și dezavantajele hotelului. E un hotel situat foarte în centru, dar cu un preț ceva mai mic (nu destul de mic) decît celelalte. De ce? Simplu: pentru că are niște camere extrem de mici. Cît camera cea mai mică dintr-un apartament de bloc socialist (camera copilului, să zicem). Și asta cu baie cu tot. Practic, camera conținea un pat uriaș, e adevărat foarte confortabil, moale, alb și înalt. Lîngă pat mai era o măsuță din piatră, pe care-ți puteai face ceai și cafea, cu un scaun ce încăpea sub ea la fix. Pe perete existau două panouri de lemn: unul cu niște cuiere, pe post de dulap, iar altul, drept în fața patului, pe care credeam că se află un tablou. De fapt, nu era un tablou, ci ecranul televizorului, extraplat și bine înfipt în panoul de lemn. Panou fancy, de altfel, și asortat cu restul încăperii, mai toată din materiale naturale, în culori adecvate. Patul era foate alb pe fondul podelei negre, din scîndură, iar masa de piatră – într-un soi de bej natur. Singurul contrast îl făcea baia: era, practic, o cușcă din sticlă măiastru înghesuită între ușă și patul fantastic. Era o sticlă prin care se vedea și nu prea: cînd cineva făcea duș, i se ghiceau formele, la limita cu indecența. Iar ușa de la toaleta care dădea la duș se închidea aproape de tot.

Dacă încăperea avea ușă, nu prea avea geam: da, exista unul, o mică deschizătură luminoasă din sticlă, cum trebuie să fi avut și Edmond Dantès, alias Monte Cristo, în celula lui. Exagerez, desigur, dar fereastra era foarte mică. Ceea ce n-ar fi fost atît de tragic dacă s-ar fi putut deschide. Lucru care nu se întîmpla, oricît ai fi analizat-o și oricît ai fi tras de ea, ca o persoană venită dintr-o Românie ceaușistă, în care toate ferestrele se deschideau la mijloc, în același fel. Întrebînd la recepție, am aflat că ferestrele se deschideau, cîndva, dar, datorită unor incidente nefericite (?), pentru siguranța clientului, s-a ajuns la concluzia că e mai bine să nu se deschidă. Singura modalitate de aerisire era să dai drumul la aerul condiționat. Care era, desigur, și unicul mod de încălzire. Totuși, pe geamlîcul înțepenit se putea vedea magazinul de vizavi, unul de haine, decorat cu niște uriașe bile albe. La televizorul-tablou puteai să zapezi pînă pe la canalul 400 și ceva, timp în care găseai cel puțin trei canale de Crăciun și tot atîtea horror, de pildă. Prosoapele erau pufoase, micul dejun bun și, pe deasupra, hotelul îți oferea, după masă, brînză și vin gratis, în stil franțuzesc. Totul pentru o confortabilă locuire temporară a unei celule de tip post-postmodern, care să permită cît mai multor asemenea stabilimente să existe libere, sub soare, unele pe lîngă altele, să zicem.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.