Între noi, nevestele disperate

Publicat în Dilema Veche nr. 380 din 26 mai - 1 iunie 2011
Între noi, nevestele disperate jpeg

Dintre „Nevestele disperate“, din serialul cu acelaşi nume (Marc Cherry, 2004), parcă Susan Mayer (Teri Hatcher) mi-e mai apropiată. Susan are o fire mai... artistică (doar e ilustratoare de cărţi pentru copii, şi apoi profesoară de desen), e directă şi, de multe ori, dezastruoasă. O dă în bară cu mai multă sau mai puţină ingenuitate, în diverse situaţii, pentru că nu se poate abţine să nu spună lucrurilor pe nume, cu toate riscurile, şi nici să se pună în situaţii ridicole. Şi totuşi, Susan e loială şi nu e adepta compromisurilor. Dacă m-aş pune, fără fasoane, în pielea unei telespectatoare standard, pe Susan aş alege-o. La prima mînă.

La o a doua mînă, dacă stau să mă gîndesc mai bine, îmi place Gaby (Gabrielle Solis, alias Eva Longoria). Nu neapărat pentru că a avut, încă din primele episoade, o idilă Lady Chatterley-ană cu grădinarul, nici pentru că arată senzaţional în stilul de bombă sexy latino. Ci tot pentru că e o persoană directă, care spune tot ce-i trece prin cap, fără menajamente, un pic din alte considerente decît Susan: dacă Susan o făcea pentru că i se părea că aşa trebuie, asta-i ordinea corectă a lucrurilor, Gaby o face, în mare parte, din egoism. Farmecul cu care o face şi instinctul ei de „superfemeie“, care stă la baza acestora, fac ca replicile ei, chiar atunci cînd sînt cerinţe imposibile, să fie simpatice şi benigne.

Şi Lynette (Felicity Huffman) e directă. Ea mai este, însă, şi mamă-eroină (are 5 copii), precum şi, cu interminenţe, o profesionistă de top. Cuplul ei cu Tom Scavo (Doug Savant) este cel mai longeviv dintre toate din serial. Şi cel mai fidel: în ciuda conflictelor repetate iminente, Tom şi Lynette îşi sînt mereu suficienţi unul altuia şi nu s-au trădat niciodată cu adevărat. E greu să nu-ţi placă Lynette, fiind un personaj puternic şi cu o morală în general stabilă. Spun „în general“, pentru că nu pot uita scena în care Lynette îl plăteşte pe un coleg de echipă de-al unuia dintre băieţii ei, ca să-l lase pe acesta să cîştige la baseball. Onestitatea ei are nişte limite, şi anume cele ale propriei familii... Dar nu poţi să nu vrei să te identifici cu Lynette, nu neapărat pentru că este o control freak (visul-coşmar al multor femei măritate), ci pentru că ea şi Tom îşi împart judicios egal sarcinile căsniciei, chiar rolul de susţinător al familiei.

Mai rămîne Bree (Marcia Cross), care, cel puţin iniţial, e cel mai aproape de noţiunea clasică de „housewife“ şi, în acelaşi timp cea mai caricaturală şi cea mai creepy. Spun iniţial pentru că, în timp, Bree se deschide, devenind mai receptivă la noi experienţe, şi personale, şi profesionale. Pînă la urmă, Bree are mai multe căsnicii şi chiar o relaţie extraconjugală, precum şi o afacere proprie prosperă. Moralitatea ei e o combinaţie între şabloanele bunei-creşteri, doctrina creştină pe înţelesul tuturor şi interesul pragmatic.

De altfel, este interesant că, într-o lume aparent feminină, banii sînt foarte importanţi. Aproape în orice situaţie şi în cazul tuturor personajelor, banul poate cumpăra, practic, orice. Femeile din Wisteria Lane sînt foarte conştiente de acest lucru, la fel cum sînt de farmecele lor şi de puterea legilor, pe care le scot la iveală, în funcţie de interesul fiecăreia, destul de des. Lumea „gospodinelor“ middle class din suburbie este cît se poate de pragmatică, banii şi statutul social sînt importante. De acolo se porneşte...

În ce priveşte morala, şi în special morala prieteniei, aceasta există, desigur, între toate cele patru neveste. Dar nu e totală: Susan, Gaby, Lynette şi Bree ţin una la alta, ţin cont una de cealaltă, dar au şi momente de scăpare, în care prietenia le este ameninţată. Noroc că acele momente sînt doar temporare. Ele arată că nevestele nu sînt, nici una dintre ele, perfecte. La fel cum atmosfera din suburbii nu poate rămîne perfectă, fiind mereu şi abil subminată de cîte un răufăcător/răufăcătoare.

Toate acestea fac din Neveste disperate (acum, seria a VI-a) un serial fermecător şi digerabil. Prin umor şi prin ironizarea neostentativă a convenţiilor. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.