Imaginea mea (şi a ta) pe stradă

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Boli și viruși jpeg

Povestea cu „Haina face pe om“ este, în general, în continuare valabilă. Cel puțin în anumite situații, atunci cînd trebuie să „faci față“ unei situații oficiale, de care, uneori, poate depinde chiar cariera ta, e de înțeles. Într un mod asemănător stau lucrurile atunci cînd te duci la vreo întîlnire amoroasă, unde crezi că ai o miză importantă. Cum se aplică povestea asta în celelalte – multe – momente în care nu te îmbraci „pe viață și pe moarte“? Cum te gestionezi, cum îți gestionezi imaginea?

Primul răspuns care ne vine în minte e, desigur, că nu contează. În situații casual, în care te simți confortabil sau nu ești, neapărat, în reprezentare, ce contează cum te îmbraci? Poți fi liniștit tu însuți, ai spune, la o primă vedere. Dacă, să zicem, în ziua respectivă nu faci altceva decît să îndeplinești tot soiul de sarcini anoste, precum cumpărături, facturi, impozite, reparații, ce importanță are cum te îmbraci? Doamnele de cartier în halate de molton tip spital, tîrșindu-și papucii pînă la magazinul din colț, de unde-și iau repede apă, bere, salam și țigări, nu sînt doar o plăsmuire a imaginațiilor morbide. Ele există, în continuare. Ca și domnii în maieuri fără mîneci care fac același lucru. La polul opus, fetele zise de mall, impecabile și (sau mai ales) atunci cînd se duc la un shopping aparent minor: de pildă, la farmacia din mall, ca să ia un supliment alimentar și un tonic. Ele sînt perfect machia-te, ca niște măști drăgălașe: fețele lor par ferite pe veci de intemperii, riduri, pete, roșeți ori alte impurități. Cu un păr strălucitor, ca-n reclame. Și cu un trup sub limita de greutate corectă. Cînd cumpără în fața ta, la farmacie, te simți, pe lîngă ele, din altă specie: ele fac parte dintr-un soi de suprafeminitate, la care nu doar că nu crezi că poți ajunge, dar și simți că nu vrei (deși ai admirat-o, la alte vîrste, pe Barbie, ba chiar îi citeai copilului tău din micile – și foarte pozitivele – ei întîmplări moralizatoare).

Între cele două categorii extreme există o plajă destul de largă de opinii, combinații și improvizații. E o categorie de oameni, nu atît de Barbie precum fetele de la mall, ci pur și simplu dornici de reprezentare. Pentru ei, cum scot piciorul din casă, e musai să-și creeze un look impecabil, care să-i lase fără cuvinte pe cei din jurul lor. Împingînd raționamentul spre extrem, aș putea spune că e vorba de un soi de apărare prin ostentație. Ești atît de vizibil încît poți fi invizibil sub platoșa ostentației tale… Cînd mergi cu metroul, de pildă, mai ales dacă ești o persoană de sex feminin și ești îmbrăcată îngrijit și atrăgător, da, privirile se-ndreaptă către tine. Și, dacă ești tipul ăsta de persoană, baia de admirație îți face bine, nu o iei ca pe un asalt cu tentă de hărțuire, ci precum o perpetuă recunoaștere a calităților tale. Mergi mîndră și semeață printre semenii tăi, uneori șocîndu-i chiar cu nonconformismul ținutei, dar fericită cu tine însăți.

Dacă, însă, nu faci parte din această categorie, lucrurile sînt un pic mai complicate. Cînd ieși pe stradă în scopuri mici, concrete și de rutină, îți propui să fii invizibil. Să te poți gîndi pe-ndelete la ale tale, amestecîndu-te în mulțime. Dacă ești timid, cu atît mai mult: n-om fi noi chiar în Manhattan, dar și pe trecerea de pietoni de pe George Enescu, la intersecția cu Magheru, se adună destul omenet. Și acolo, în ce mă privește, fac proba pierderii în mulțime. Dacă trec pe acolo fără să se uite nimeni la mine în mod special, e OK: am reușit să fiu un om mic și neutru, care poate ieși în lumea mare fără să plece din lumea lui.

Din cînd în cînd, însă, armonia poate fi distorsionată de cîte cineva relativ apropiat cu care te întîlnești, întîmplător, și care ți vrea mai mult decît binele. Te salută, cu bucuria revederii, te observă, te întreabă dacă ești bine (întrebare detestabilă, care, pe mine, una, mă face să mă gîndesc unde nu sînt bine, de fapt). Apoi începe să-ți spună cît de bine îți stă părul, dar… Dar dacă i-ai mai face ceva… Cît de frumoasă e bluza ta, dar, dacă ai mai asorta-o cu nu știu ce…

O asemenea întîlnire nici măcar de gradul trei n-ar trebui, de fapt, să te afecteze prea mult. Ar trebui să n-o bagi în seamă și să-ți continui traseul, imaginar sau real, la fel de adîncit în gîndurile tale, uitînd-o instantaneu. În cele mai multe cazuri, cei mai mulți dintre noi nu sîntem atît de Zen și o atare întîlnire ne scoate de sub platoșa invizibilului și ne face, chiar fără să vrem, să ne punem întrebări.

De asta, cum ziceam, poate fi o întreagă poveste cum te îmbraci și ce imagine îți construiești cînd ieși pe stradă să faci treburi mici. Soluția e, desigur, să fii decent (să fii curat, să nu fii jerpelit – desigur, exagerez) și să nu te atingă comentariile nesărate. Așa, fie în ostentație, fie, din contra, în anonimat, îți vei putea continua – speri – armonios periplul interior și exterior.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

petrovaprez jpg
De ce se sinucideau femeile în Primul Război Mondial. Studiul făcut de un profesor în Maramureș
O statistică a morților din Primul Război Mondial din satul Petrova din Maramureș indică faptul că un mare număr de femei se sinucideau, în timpul Primului Război Mondial. Cifrele însă nu arată cu precizie câte dintre decese erau sinucideri, fiind notate sintagme mult mai „blânde”
Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.