Teatrul independent şi dependenţele lui

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Ca orice noţiune a libertăţii, teatrul independent trece, la noi, printr-o inflaţie a definirii. E perfect normal. Fiecare îşi ia, aşa cum crede, doza lui de libertate în înţelegerea şi configurarea spaţiului pe care vrea să-l ocupe. Există un elan al definirii şi prin alte părţi ale lumii, dar fervoarea şi formulările ultimative sînt mai domoale. Sau par să fie aşa. Dar nici replica „e loc sub soare pentru toată lumea“ nu mulţumeşte pe deplin. Dimpotrivă. Aici, aşa ceva nu ne linişteşte. Sună, mai degrabă, ca batista pe ţambal şi ca un soi de împăcare şubredă, în aşa fel încît să dăm noroc scrîşnind din dinţi, ca să nu spargem paharul în capul preopinentului.  

Pe scurt, unii spun că teatrul independent e cel care se menţine viu, vigilent în răspunsurile la adresa sistemului, a moravurilor călduţe cu care ne obişnuieşte mersul vremurilor. Acest teatru e un tip de valoare care nu se justifică prin succesul uşor, ceva care se detaşează de dimensiunea comercială şi o repudiază, o formă de expresie teatrală care provoacă, acuză, explică, denunţă, analizează, trimite spre explorarea zonelor inconfortabile ale sinelui, sau ale relaţiei individului cu comunitatea. Dar asta nu înseamnă că teatrul independent nu poate fi şi vesel, ironic, ludic, ingenios, prietenos, distractiv, pur şi simplu plăcut pentru publicul care îl frecventează. Teatrul independent nu e nici un partid, nici o grupare religioasă care emite regulamente stricte despre ce e voie şi ce nu e voie. E o formă de sănătate a unui spaţiu cultural care îşi păstrează vitalitatea şi dorinţa permanentă de a explora.  

Alţii spun că teatrul independent e cel făcut în afara instituţiei care se hrăneşte din bani publici. Teatrul scăpat de condiţionările finanţatorului politic, fie ele materiale, fie ideologice. Da, dar odată ce trebuie să te menţii pe propriile picioare, e cumplit de greu să supravieţuieşti într-o economie dură. Ai de plătit chirii, onorarii, cheltuieli de întreţinere, impozite. Cînd tragi linie şi faci bilanţ, aşa ceva nu poate s-o ducă multă vreme, dacă nu faci şi lucruri de succes. Spectacole la care să vină lumea, să plătească bilet şi să umple sala în fiecare seară. Dacă se întîmplă aşa ceva, deseori se va spune că e succesul reţetei, al lucrurilor facile, al emoţiilor mecanice şi elementare, al identificării, de coafeză, cu autorul şi cu personajele (scuzaţi, a zis-o chiar Cioran, care nu se ferea să spună că practică felul acesta de lectură). Un soi de telenovele care se dau sofisticate, problematizante, sincere şi realiste, mutate pe scena unui teatru particular, care se dă independent, făcînd comerţ pur.  

Dedesubtul tuturor acestor lucruri stă o inflaţie a „producţiei“ de actori, un univers al resursei umane a teatrului, care se loveşte de lumea dură a unui spaţiu public delirant, pierdut între discursuri lacrimogene şi ipocrite, jelind zgomotos „absenţa valorilor“, dar comportîndu-se, în realitate, tribal, primitiv, rudimentar. În interiorul acestei lumi zgomotoase, tînărul actor e năucit şi dezamăgit, speriat şi dezarmat. Constată că nu se poate trăi din aşa ceva. Buuun. Atunci, ca în poveştile celebre ale succesului, vrea să se facă chelner şi să joace ceva, cînd prinde, cînd apucă. Imediat, i se va spune că aici e România, nu America. Aici e iadul, şi nu poţi tu, în tîmpenia ta, să faci pe chelnerul sau pe vînzătorul, şi după aia să joci teatru. Pentru că nu se poate aşa ceva. N-ai cum. Trebuie să ai o stare. Un confort. O certitudine cît de mică a zilei de mîine.

Cei care nu au succes zgomotos, cei care nu reuşesc să umple săli, spaţii, oriunde vor fi fiind ele, spun că de vină sînt cei care au succes şi pervertesc gustul publicului cu şuşe, cu dulcegării, cu „păcănele“. Pe de altă parte, cei care au succes, scriu mult, sînt jucaţi, sînt apreciaţi de publicul care îi frecventează spun că miza lor nu e să fie intelectuali, rafinaţi şi profunzi, părţi ale unui club care se dă select, dar care nu e înţeles de nimeni. Ei spun că miza lor e să creadă în ceea ce fac, iar dovada cea mai simplă e impactul asupra publicului căruia i se adresează. Iar într-o atmosferă în care dezbaterea şi dorinţa de a comunica sînt, în cel mai bun caz, subiecte de bancuri, genul acesta de dispută e doar o substanţă corozivă care alimentează nervozitatea şi delirul. Dar ai fi tentat să spui că, aici, nici nu prea are cum să fie altfel. Are.  

Teatrul independent… depinde în mod substanţial de sănătatea şi de funcţionarea spaţiului cultural în care se manifestă. Cu cît e mai structurat şi mai funcţional acel spaţiu, cu atît e teatrul independent mai proteic, mai diversificat şi mai critic. Spaţiile culturale, construite sau inspirate din tradiţia protestantă a spiritului critic, secretă, prin natura lor, nevoia de alternativă. Aici, discuţia se poate opri şi se poate spune, lejer, că n-avem nici o şansă. Dar nu e aşa. Deşi trăim într-o ţară în care veştile încă ajung mai greu decît ne place nouă să credem, decalajul care ne desparte de restul plutonului european nu mai e chiar o genune. Sub replica „există doar teatru bun sau teatru prost“ se poate ascunde orice. Dar cu o sămînţă din vorbele astea, acceptînd că – prin multe părţi, unele esenţiale – sîntem o lume care abia se plămădeşte acum, putem accepta că sîntem în curs de descoperire a lucrurilor. Nu e nici o ruşine. Teatrul independent nu e o sectă din care se alungă păcătoşii şi se primesc drept-credincioşii. E o lume în mişcare, un univers care se defineşte singur. Succesul nu e o erezie. Dar amintesc vorbele lui Bernard Shaw, spuse cu mulţi ani în urmă, cînd se referea la Independent Theater Society: „Detractorii întreabă – independent de ce?! Este independent, desigur, de succesul comercial“. Dar era Anglia. Şi era sfîrşitul secolului al XIX-lea.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Razboi Rusia Ucraina FOTO Shutterstock jpg
Armamentul rusesc capturat în contraofensiva din Harkov ar putea face diferența în bătăliile care vor urma
Ucraina a capturat 392 de tancuri rusești, 178 de vehicule blindate de luptă, 421 de vehicule de luptă de infanterie și 400 de camioane, vehicule și jeep-uri, potrivit proiectului de investigație open-source Oryx.
lucrari drum expres craiova pitesti foto cnair jpeg
Lucrările la șoseaua Craiova-Pitești avansează rapid. Când s-ar putea circula pe drumul-expres
Începute în 2019, lucrările la viitorul drum expres Craiova-Pitești merg într-un ritm foarte bun, iar până la acest moment mai bine de jumătate din drum este deja gata.
Romania Bosnia Hertegovina FOTO EPA EFE jpg
Liga Naţiunilor: România a învins Bosnia-Herţegovina, dar a retrogradat în Liga C
Naţionala de fotbal a României a învins echipa Bosniei-Herţegovina cu scorul de 4-1 (1-0), luni seara, pe Stadionul Rapid-Giuleşti din Bucureşti, în Grupa a 3-a a Ligii B din Liga Naţiunilor, dar a retrogradat în Liga C.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.