Ţară macrocefală
În dimineaţa zilei de 3 martie, la televiziunea Prima, emisiunea Imobiliar/Blitz ne-a informat că există două proiecte de a lărgi capitala la dimensiuni megagalactice, prin înglobarea localităţilor din jur. Deci, unul din aceste planuri, al opoziţiei, ar înghiţi 93 de localităţi din Sectorul Agricol Ilfov. Celălalt, susţinut de Guvern, se mulţumeşte cu 62! Aceste veşti foarte grave ne-au fost date calm, ca şi cum i-ar interesa numai pe cei care au de cîştigat din creşterea preţului locuinţelor. Oameni care cred că acest oraş e uşor de transformat, oameni dintr-o specie cu care am tot avut de-a face înainte de 1990 nu se preocupă deloc de sensul evoluţiei istorice a Bucureştilor. Nu e prea tîrziu, poate, să le recomand lectura unei cărţi postume a marelui geograf Vintilă Mihăilescu care tratează tocmai această problemă (Editura Paideia a publicat-o în 2003). De la sîmburele pe care l-a reprezentat Cetatea Dîmboviţei, apărată de întărituri şi de mlaştini, Bucureştii s-au dezvoltat prin aglutinarea satelor, unul după altul, coborînd de pe dealuri la şes. Între măsurile de ordine luate de domnii fanarioţi a fost şi acea hotărîre a lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) prin care se stabilea limita pînă unde se întinde oraşul. Mai trăiesc încă bucureşteni pentru care hotarul de nord al Capitalei trecea prin străzile Viişoarei şi Povernei, ale căror nume arată că erau acolo terenuri cultivate cu viţă de vie, poate şi livezi de pruni cu cîte o velniţă de rachiu. Într-o fotografie pe care n-o mai găsesc în maldărele de hîrtii de pe biroul meu, cortegiul funebru al lui Carol I s-a oprit în Piaţa Victoriei, încadrată de ultimele case de pe bulevardul Colţei (Lascăr Catargiu), avînd în faţă desişul de pădure în care se vor decupa Şoseaua Jianu (B-dul Aviatorilor) şi parcul care o desparte de Şoseaua Kiseleff. Oraşul vechi - nu mai vechi decît începutul veacului XX - a fost construit pentru 340.000 de locuitori. Densitatea populaţiei pe-atunci era, în cea mai mare parte a suprafeţei sale, de 50-100 locuitori/km2. Recensămintele următoare, deşi au înregistrat o creştere rapidă, au rămas încă sub 1 milion: 500.000 în 1920, peste 800.000 în 1941, aproape 900.000 în 1948. Cifra din 1989 era 2.318.000 şi acum ni se anunţă că, prin această reformă, se va ajunge la trei milioane! E clar: Bucureştii se înăbuşă în rama lor prea strîmtă. Soluţiile încercate, reducerea spaţiilor verzi şi înălţarea blocurilor peste P+10 nu sînt acceptabile. Altă rezolvare, prin înlocuirea construcţiilor vechi cu altele noi, după acelaşi sistem care distruge cimitirul Bellu, ca să facă loc noilor generaţii de morţi cu pretenţii, este chiar situaţia pe care o denunţăm aici. Şi atunci, ce mai rămîne de făcut decît extinderea oraşului? Anexarea zonei periurbane ar însemna prelungirea razei pînă la cca 50 km de la centru: spre nord pînă la cursul Ialomiţei, spre sud pe linia Călugăreni-Comana-Mironeşti-Hotarele, la vest pînă la Potlogi şi Găiseni, la est pînă la Sineşti, Plătăreşti şi Budeşti (ultimul dintre aceste sate fiind deja declarat oraş). Opoziţia e suspectată că propune această transgresare a vechii centuri pentru a da ruralilor un statut de alegători care ar aduce PSD-ului conducerea municipiului. Dar şi primarul general este ispitit de anexarea satelor din SAI, fără a înţelege că extinderea oraşului dincolo de o limită raţională ar pune probleme insolubile de dotare cu pavaj, canalizare, apă curentă, electricitate, transport spre locurile de muncă etc. Dimpotrivă, numai decongestionarea Capitalei, trimiterea prisosului de populaţie la ţară, delegarea unor funcţii şi transferarea unor noduri instituţionale înafară pot să salveze oraşul. Deocamdată, aglomerarea de maşini care, pentru ore întregi, blochează arterele centrale este un semn că nu se mai poate continua aşa. De ce trebuie Bucureştii să fie o metropolă? Polonia are aproape 38 de milioane de locuitori, din care în Varşovia trăiesc cca 1.700.000. Numai ţările "în curs de dezvoltare" au capitale disproporţionat de mari. În ultima vreme, aviditatea promotorilor a început să dreneze provinciali şi imigranţi la extremitatea estică a oraşului, între Voluntari şi Afumaţi. Aspectul acestei zone ne lasă să vedem cum va arăta Marele Bucureşti cînd se vor realiza proiectele despre care am aflat.
