Încă un monument istoric incendiat

Azi-dimineaţă, trei poliţişti se aflau în faţa casei Oromolu şi prezenţa lor a atras repede cîţiva gură-cască. Se uitau la zidurile înnegrite de fum în jurul unor ferestre de la parter. În noaptea de 19 spre 20 februarie, acolo a izbucnit un incendiu. Îl prevăzusem cînd am scris ultima dată despre această clădire, în ajunul Crăciunului. Situaţia ei am semnalat-o de două ori pînă acum: un mai vechi articol se chema "Case părăsite, case pierdute" şi voia să atragă atenţia asupra paraginei în care sînt intenţionat lăsate unele exemplare deosebit de frumoase ale arhitecturii noastre clasice, deoarece, fiind declarate monumente istorice, nu pot fi demolate. Dacă cei care aşteaptă dărîmarea vechii case, pentru a construi în locul ei unul dintre blocurile-turn care au început să răsară în centrul oraşului, şi-au pierdut răbdarea, sînt aduşi nişte ţigani care n-au plecat încă în Italia. Înţelegerea se încheie fără greutate: două-trei sticle de tărie, ca să treacă una dintre nopţile astea viscolite, şi se aprinde un foc vesel. Aşa a fost şi de data asta. Dar, tupeu maxim!, piromanii s-au jucat cu chibriturile la doi paşi de palatul Victoria. Poliţia, care păzeşte clădirea Guvernului, a intervenit la timp şi a stins flăcările, înainte ca ele să se întindă de la o încăpere la alta. Numai marchiza de deasupra intrării a fost făcută ţăndări. În schimb, pe faţada dinspre bulevardul Aviatorilor, obloane strîmbate, ornamente ciuntite şi alte semne de degradare arată, prin comparaţie cu fotografiile luate de curînd, că alte stricăciuni, apărute mai înainte de acest "accident", fac parte din acelaşi plan agresiv. Se impun măsuri, imediat. Întîrzierea lor ne-a adus aici. După cum ştim din alte cazuri, incendiul, despre care se va pretinde că a fost întîmplător, poate servi drept pretext pentru a continua devastarea. De aceea, chiar astăzi i s-a adresat domnului ministru al Culturii... şi Patrimoniului solicitarea de a declanşa procedura de expropriere. Iniţiativă care vine din partea Institutului Naţional al Monumentelor Istorice. Aşadar, autorităţile cele mai îndreptăţite să reacţioneze se mobilizează. Săptămîna viitoare va avea loc şedinţa lunară a Comisiei Monumentelor Istorice, cu care prilej vom readuce în discuţie protejarea acestei case. Nu se mai poate prelungi hîrjoana "de-a hoţii şi vardiştii", mai ales că hoţii, care au înaintea ochilor numai lăcomia lor, se înverşunează, pe cînd "vardiştii" dorm în cizme. Nu de cei adevăraţi e vorba, căci ei şi-au făcut datoria, ci de instituţiile însărcinate să vegheze asupra monumentelor. Operă a lui Petre Antonescu, fruntaş al şcolii româneşti de arhitectură dintre cele două războaie, casa de la nr. 8 de pe bulevardul Aviatorilor trebuie păstrată ca imagine a unui stil de viaţă şi a esteticii unei epoci care nu se poate şterge din istoria noastră. Mişu Oromolu, care a locuit acolo între 1927 şi 1945, a fost un om ales, spirit studios, care a dovedit energie şi conştiinciozitate atît ca prefect (de Dolj în 1912-1913), cît şi ca guvernator al Băncii Naţionale (în anii 1922-1926). Alături de Titulescu, care-i era văr prin alianţă, şi de Take Ionescu, pe atunci şeful său politic, s-a străduit pentru intrarea României în lupta prin care s-a dobîndit Marea Unire. Dispariţia, una după alta, a urmelor acestui trecut riscă să ne transforme într-o plebe anonimă şi rapace.