În timp ce tu dormeai

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

O să-i dezamăgesc îngrozitor pe cei care cred că în rîndurile de mai jos se găseşte vreo legătură cu siropul cinematografic de prin 1995, care poartă acelaşi titlu. Cu scuzele de rigoare pentru doamna Sandra Bullock şi pentru domnul Bill Pullman – dar şi pentru sufletele delicate, cele care păstrează în amintire pelteluţa acestei poveşti –, rîndurile de mai jos nu sînt despre o melodramă, ci despre un coşmar. Despre ceva ce se întîmplă în jurul nostru, în timp ce dormim şi, eventual, visăm frumos. 

Iertaţi-mă că vă tutuiesc! Se-ntîmplă doar în titlu. Am recurs la tactica asta, să folosesc numele unui film de mare succes, cu speranţa că atrag mai multe priviri în partea asta de pagină, unde încerc să spun o poveste adevărată, extrem de tristă. Nu că povestea nu s-ar spune, cîteodată, şi prin alte părţi, adică pe la televizor, la radio şi prin ziare. Se spune, dar mult prea rar şi cu jumătate de gură. Mai sînt cîte unii care urlă în gura mare şi fac tărăboi. În general, lumea îi consideră tîmpiţi. Aşa e la noi, în România. Dacă se apucă un naiv şi încearcă să salveze ceva pentru noi toţi, îl privim ca pe un tîmpit şi ne-ntrebăm ce l-o fi apucat. Sau ce interes are. Nimeni nu se gîndeşte să asculte şi ce spune ăla care face tărăboiul. E neinteresant. Cîtă vreme nu se referă la noi şi la familia noastră, cîtă vreme nu ne pronunţă numele, nu ne interesează.  

Ei, şi acum, că v-am pierdut pe toţi, pe parcursul introducerii din care nimeni n-a priceput nimic, să trecem şi la poveste. În timp ce dumneavoastră, cititorii acestei onorabile publicaţii, dormiţi liniştiţi, în pădurile patriei se petrece ceva care depăşeşte orice închipuire. Se întîmplă cumva să aveţi norocul de a locui la marginea unei păduri? Fiţi atenţi şi verificaţi zilnic dacă mai e ceva dincolo de primele rînduri de copaci. S-ar putea să aveţi o mare surpriză.  

În România se taie pădure mai rău decît o făceau orcii din Stăpînul Inelelor! Cum?! N-aţi văzut filmul? Nu-i nimic. Realitatea din România îl depăşeşte cu mult. Nu prea există închipuire, fantezie, putere de expresie care să formuleze la dimensiuni reale măcelul ecologic la care sîntem martori. De fapt, măcelul are o sumedenie de chipuri, din care noi n-avem chef să vedem nici unul. Sîntem prea ocupaţi să stăm comod, în fotoliu, şi să căscăm ochii la spectacolul bîlciului zilnic, pînă ne ia somnul. Pe asta se bazează domnii care fac ravagii. Pe comoditatea asta de spectator, pe starea asta de bine, pe care ţi-o dă chibiţatul la televizor. În timpul ăsta, domniile lor lucrează. Profesional. Sistematic. Fără să lase nici un bob în urma combinei.  

Prin creierii pădurilor, prin neguri pe unde n-a bătut cu mintea nici genialul părinte al lumii de la Twin Peaks, în timp ce noi dormim, duduie nişte tractoare cu puteri de tanc. Taie drumuri adînci şi ajung în locuri unde nici măcar Muma Pădurii nu s-a aventurat în adolescenţă. De-acolo încep să taie şi să ducă la vale cantităţi neînchipuite de lemn. Curg pădurile, ca nişte rîuri învolburate. Asta pentru că rîuri adevărate nu vor mai fi în curînd. Sînt alţi băieţi care se ocupă şi de treaba asta. V-am spus că nu e nimic lăsat la întîmplare. În elanul de a produce energie verde (te ia rîsul nervos!), nişte băieţi bagă rîurile de munte în tuburi subterane. Rîul dispare ca prin farmec de la suprafaţa pămîntului. Curge prin nişte tuburi de beton, dedesubt. Lupul, vulpea, ursul, cerbul, căprioara, toate personajele astea de fabulă vin să se adape. Rîul nu mai e acolo că l-au dosit nişte compatrioţi. Animalele îşi iau lumea-n cap. Care pot. Altele mor. Uite-aşa. Pur şi simplu. De sete. Alea care-şi iau lumea-n cap ajung pe unde mai curge apă. Şi aici, au o surpriză. Văd nişte feţe cunoscute. V-aţi prins. Sînt compatrioţii care, adineaori, băgaseră rîul în tuburi subterane. Au ajuns şi aici. Ce credeţi că fac? Construiesc adăpători pentru animale? Nuuu! Răspuns greşiiit! Bagă rîurile în tuburi, pentru a produce „energie verde“. Uluitor!  

Alături de domnii ăştia apar alţii. Ăia care se ocupă cu tăiatul. În păduri pulsează o atmosferă veselă, de lucru gospodăresc. Unii bagă rîurile în tuburi, alţii taie copacii. Undeva, se aud focuri de armă. Sînt bravii vînători care măcelăresc vînatul, pentru că e foarte mişto să-i zbori creierii unei căprioare. Plus că nu eşti vînător adevărat, dacă n-ai împuşcat, măcar o dată în viaţă – să zboare penele din el, ca la balamuc! – un cocoşel-de-munte. Aşaaa. Să vedem cum arată peisajul scoborît din basm. Dintr-o parte vin energeticienii verzi. Din alta, tăietorii de lemn. Dintr-un loc vin vînătorii, hăulind şi chiuind bărbăteşte. Mai există o singură posibilitate de retragere. Ba nuuu! A dispărut şi aia. În cîntec de motoare, sosesc băieţii cu ATV-urile, la o tură prin natură. „Distracţie la maxim“ – aşa se cheamă acum această îndeletnicire de week-end. „Eşti cu capu’? N-ai încercat niciodată aşa ceva? Pffuaai! Deci nu pot să cred! E suuper!“ Dacă un prostălău de iepure disperat trece prin faţa roţilor – ghinionu’ lui. Răsună pădurea de veselie şi de entuziasm.  

În timp ce noi dormim, coşmarul din pădurile patriei urmează un drum neabătut, spre noi culmi de civilizaţie şi progres. E la loc sigur. Nu-l vede nimeni. Cum să-l vadă cineva, din moment ce noi dormim?! Dormim duşi. Şi n-o să ne trezim, nici măcar cînd bestiile alea cu drujbe or să intre în casă şi, din inerţie, or să taie şi picioarele patului în care dormim. Cum?! Nu se poate dovedi nimic din ce-am zis aici? Sînt calomnii şi afirmaţii răutăcioase? Bine. Cîtă vreme legea veghează asupra pădurilor patriei, rîndurile de faţă sînt un pamflet.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Sorin voluntar pompieri FOTO ISU Suceava jpg
Bodyguard pentru Jason Statham și Dolph Lundgren. El este Sorin, pompierul voluntar din Suceava
În timpul pandemiei a lucrat ca voluntar în spital timp de trei luni, are 3.000 de ore de gardă și a participat ca pompier voluntar la peste 400 de intervenții.
ferma lui victor ionut radu obarsia olt   foto arhiva personala jpg
Solariile, pe cale de dispariție. Scumpirea energiei ne arde la farfurie
Legumicultorii fie renunță la afaceri, fie își vor restrânge suprafața cultivată în spații protejate. Banii din programul de sprijin „Tomata” vin la aproape un an de la înființarea culturii, iar perspectivele pentru iarna care se apropie sunt sumbre.
Preparația Coroiești Vulcan Foto Daniel Guță (2) jpg
Preparația Coroiești, distrusă în timp record. A fost „perla” industriei miniere din România VIDEO
Preparația Coroiești a fost una dintre construcțiile emblematice ale Văii Jiului, fiind considerată o „perlă” a industriei miniere. Închisă de câțiva ani, a fost lăsată pradă hoților de fier vechi.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.