Frate Vlahuță,
„Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gîndindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decît altele. Nu, hotărît; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pîn-acuma dospit cum se cade. E încă nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit cu junghetura frîntă; încă nu crede în dreptate; încă nu poate scoate din sînu-i pe cine să-i poată comanda; încă nu ştie de cine să asculte – fiindcă nu are deocamdată încredere în nimini... Fript cu lapte, suflă şi-n brînză. N-a ajuns să cumpănească bine ceea ce ar fi în stare să poată cu ceea ce i se pune împotrivă, şi astfel încă nu înţelege că în mîna lui ar sta să-şi îndrepteze soarta şi să dispună apoi pe de-a-ntregul de ea – păcum e drept şi păcum are să şi fie odată. În fine, nu are încă destulă îndrăzneală să-şi răfuiască socotelile cu «binevoitorii lui epitropi». Dar cu vremea, trebue să vină şi asta (…) Din această stăpînire seculară a lui rezultă şi puterea nebiruită de asimilare a acestui popor, ce încă d-abia pe departe începe a-şi simţi importanţa în lumea europeană. Şi de aceea, este aşa greu de-nţeles teama ce o au unii de «înstrăinarea neamului românesc», de «alterarea spiritului naţional», de... «pierderea românismului»!
...Să se prăpădească neamul românesc? Dar întoarcă-se Oltul şi Mureşul de-a-ndaratele către obîrşia lor în creierii munţilor Cicului, neamul româneasc tot el, neam românesc va fi, lucrînd cu minte, aşteptînd cu răbdare vremea cînd să dea şi el culturii şi civilizaţiei europene concursul lui specific, pe cît va fi fost înzestrat pentru asta de Pronia cerească (…)
Fie dată în omenire parte cît mai frumoasă şi neamului românesc!“
I.L. Caragiale, „Morală şi educaţie“, în Opere, vol. IV, ediţie îngrijită de Şerban Cioculescu, Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol II“, 1938 (v. şi nr. 355-358)
