Electorale
Mărturisesc că nici în ziua de azi nu pricep prea bine ce raţionament au făcut adversarii lui Traian Băsescu atunci cînd au declanşat procedura de demitere. Rezultatul era previzibil, chiar dacă - poate - nu la acest procentaj zdrobitor în favoarea lui "NU". Au crezut că violenţa atacurilor, insultele şi calomniile îi vor impresiona pe romÃnii slabi de înger? S-au lăsat purtaţi de succesul din Parlament şi şi-au imaginat că masa de votanţi îi va urma? Au vrut oare într-adevăr să-i dea o "lecţie" lui Traian Băsescu ignorînd, cu o inconştienţă sinucigaşă, consecinţele unui rezultat nefavorabil lor la referendum? Ce l-a făcut pe Mircea Geoană să se agite încontinuu, să ţină discursuri (proaste), să intre în pielea unui personaj (liderul forte, curajos şi inflexibil) pe care îl interpretează lamentabil? Cum a crezut că electoratul va "înghiţi" alianţa cu PRM şi cu alte partide, alianţă în mod evident de conjunctură, din moment ce liderul PSD n-a vrut să fie văzut la mitinguri alături de Vadim Tudor? Cum de a fost subestimată popularitatea lui Băsescu, puterea lui de adaptare la cele mai dificile şi mai ingrate situaţii? Cum de au fost lansate atît de uşor cuvinte ca "dictator", "tiran", comparaţii halucinante cu Hitler sau cu Lukaşenko? Aş putea continua şirul întrebărilor. Ca să fiu sincer, parte din răspunsuri le-am aflat chiar în seara referendumului, din gura unor lideri politici şi a unor "analişti" a căror prezenţă era inevitabilă. Mircea Geoană a declarat, nici mai mult sau mai puţin, că victoria lui Băsescu e una "fără glorie". Exemplară şi glorioasă va fi fost, probabil, înfrîngerea PSD-ului. Perdanţii au tot insistat pe prezenţa slabă la vot, deşi un procentaj de 45% nu e deloc neglijabil. La urma urmelor, dacă o parte importantă a populaţiei nu a fost interesată de referendum e tot un vot de blam pentru Geoană şi compania. Am pierdut, din păcate, emisiunea la care s-au dat cele mai aiuritoare explicaţii votului popular. E vorba de o emisiune de pe Antena 3, moderată de Mihai Gîdea şi din care Evenimentul zilei a publicat, luni, cîteva fragmente. Pe platou, Ion Cristoiu, Valentin Stan şi Victor Ciutacu. Comentînd mitingul din Piaţa Universităţii, Ion Cristoiu a declarat: "Avem, în sfîrşit, pe Fidel Castro mai tînăr", un "Fidel Castro din Balcani". Valentin Stan, poreclit "omul cu laptopul", a mers şi mai departe: "povestea cu întîlnirile în piaţa publică periodic, din nefericire, nu a lansat-o domnul Castro. Era un băiat care a început prin München treaba asta şi a ajuns undeva la Nürnberg, la o cotă extrem de interesantă..." Şi tot el: "Traian Băsescu e terminat ca om politic". Iar Ion Cristoiu nu şi-a putut stăpîni entuziasmul: "Emisiunea noastră va fi tot mai glorioasă, va creşte pe zi ce trece ratingul, pentru că omul (Traian Băsescu, n.m.) e de nevindecat". Dintre comentatorii care s-au succedat sîmbătă seara pe micul ecran au lispit reprezentanţii societăţii civile. Şi totuşi, societatea civilă a jucat un rol foarte important în bătălia referendumului. A fost, mai întîi, apelul celor 50 (care au devenit repede cîteva mii), apel ce a declanşat un val de reacţii vehemente. S-a văzut atunci că ura faţă de intelectuali e transpartinică şi că "directorii de conştiinţă" oficiali nu acceptă cu nici un chip încălcarea teritoriului pe care l-au delimitat şi l-au luat în stăpînire. Au urmat apelul celor 100, pentru respectarea statului de drept şi a democraţiei, precum şi o masă rotundă la GDS, cu participarea lui T. Băsescu. Nu am mai avut de mult o asemenea mobilizare a intelectualilor, cu efecte sensibile asupra prestaţiei preşedintelui şi asupra receptării discursului său. Regruparea societăţii civile este o realitate incontestabilă şi reconfortantă, de care ar trebui să ţină seama atît politicienii cît şi analiştii "profesionişti".
