Cînd n-ai construit tu

Cînd n-ai construit tu, e uşor să dărîmi! Vedem asta pretutindeni în jurul nostru. Lipsa de orice respect sau milă faţă de munca celor dinaintea noastră. Nu ştiu dacă e o trăsătură distinctivă a "omului nou", dar s-a accentuat în ultima vreme. S-a întrecut măsura! Lăcomia celor care cumpără casele vechi ca să ridice pe terenul încă ocupat de ele etaj peste etaj şi - la fiecare din aceste etaje de metal, beton şi sticlă - birouri de închiriat sau locuinţe de vîndut scump, nu mai are răbdare. Pînă acum, ei lăsau în paragină casele ca să se ruineze singure pînă cînd nu mai putea fi vorba de a le restaura. Dar noua tactică a acestor duşmani ai Oraşului, nesăţioşi de cîştig, este să provoace un aşa-zis accident, să precipite lucrurile ca să facă inevitabilă demolarea în cel mai scurt timp. De cînd am început seria "S.O.S. Bucureşti", asemenea bestialităţi s-au întîmplat de trei-patru ori. Mai întîi, incendiul casei de pe str. Theodor Şerbănescu (colţ cu bd. Hristo Botev), la o săptămînă după ce apăruse articolul care semnala valoarea arhitecturală a clădirii respective (vezi Casa părăsită şi O ticăloşie, în octombrie şi noiembrie trecut). Tot un incendiu distrusese restaurantul din strada George Enescu, nr.13 (Casa doctorului Istrati), fosta locuinţă a unui savant care a fost şi primar al capitalei în 1913: o bijuterie de stil neoclasic. Cu alt prilej, acum vreo lună, în legătură cu casa Papacostea din str. Visarion, nr. 8 (Încă un incendiu suspect?), am denunţat o intenţie frauduloasă pe care o confirmă ce s-a petrecut între timp. Pompierii au fost chemaţi acolo, ca şi cum un scurt-circuit s-ar fi produs în toiul nopţii, cu rezultatul că în acoperişul de ardezie s-a căscat o deschizătură. Dar, de atunci, marchiza spartă a fost demontată, tencuiala şi frumoasele stucaturi au fost răzuite pînă la cărămidă, ferestrele şi chiar uşile au fost scoase din ţîţîni, lăsînd casa goală şi pustie. Panglici galbene întinse împrejurul casei, ca în filmele americane cu detectivi, avertizau: "Pericol de explozie". Acum a apărut o pancartă pe care scrie: "Pericol de prăbuşire". Nu era încă, zilele trecute, cînd s-a filmat o emisiune de televiziune în care atrăgeam atenţia asupra casei. Zvonurile pe care le-am auzit azi ameninţă cu un mastodont, pentru care aprobările se vor obţine fără greutate. Ba chiar, în concurenţă cu acest proiect, vine alt arhitect, băiat citit altfel, care îşi propune să plaseze construcţia sa, ceva mai transparentă şi mai modestă ca înălţime, în fundul curţii, dar, pentru asta, are nevoie să dărîme vechea casă, făgăduind că o va reclădi ca să semene cu ce a fost! La începutul lui decembrie, scriam despre Casa colonelului: casa Miclescu din Şoseaua Kiseleff. Comparaţi cele două fotografii, una luată atunci şi una acum. În patru luni s-a prăbuşit plafonul, pictat de Mirea, al sălii de bal, iar rana acoperişului s-a deschis, largă. De curînd, aflasem că s-a început procedura de expropriere: probabil, acest progres rapid al ruinei este răspunsul. Se spune că actualul proprietar ar fi Nicu Gheară, om de afaceri cunoscut (mai ales de justiţie). Nu se mai poate tolera această bătaie de joc. Proprietarilor, proprietarilor, cu atît mai înverşunaţi să vă apăraţi drepturile cu cît ele sînt mai recente, ar trebui să ştiţi că statul are exproprierea ca mijloc de a proteja monumentele istorice şi că la acţiunea de clasare, care s-a pus deja în mişcare pentru cîteva din vechile case bucureştene, se va recurge de cîte ori va fi nevoie!