(Iar) filme de Crăciun

Recunosc că nu mă pot abţine să nu scriu cîte ceva despre filmele de Crăciun, în fiecare an, pe vremea asta. Mai ales că la Diva Universal pot fi văzute de trei ori pe zi, de la sfîrşitul lui noiembrie...
Desigur, e clarisim cam „ce vor să spună“ filmele de Crăciun – majoritatea lor. De la Scrooge încoace, ne tot învaţă cum să fim mai buni şi să ne iubim unii pe alţii în practică, măcar o dată pe an...

Şi totuşi, deşi asemănătoare în multe, unele dintre respectivele filme se remarcă şi prin propriile excentricităţi, detalii pitoreşti ori accente care le particularizează, măcar un pic... Filmul meu preferat de Crăciun rămîne It’s a Wonderful Life (Frank Capra, 1946), în care George Bailey, personajul interpretat de James Stewart, întrupează ideal „spiritul Crăciunului“, aplicat vieţii de zi: îşi construieşte întreaga viaţă ţinînd cont de nevoile celorlalţi şi renunţînd la ale sale. Şi, mai mult de atît, reuşeşte să fie fericit aşa...

Al doilea este A Christmas Carol (1999, în regia lui David Hugh Jones), cu Patrick Stewart – din punctul meu de vedere, cea mai corectă adaptare a poveştii lui Dickens. Poveste din care pasionantă mi se pare, în continuare, posibilitatea schimbării, a modificării viitorului – revocabilitatea...

The Bishop’s Wife (Henry Koster, 1947) reprezintă o variantă mai soft a poveştii cu îngerul coborît pe pămînt, de Crăciun, să pună lucrurile la punct. Cary Grant, în rolul îngerului Dudley, face filmul fermecător: ideea e că e nevoie de un bărbat din exterior ca să-l facă pe soţ să-şi reevalueze soţia; şi, desigur, de un înger, ca totul să se păstreze în cheie inocentă.

Mrs. Santa Claus (1996, Terry Hughes) are haz pentru că e feminist: dna Crăciun se revoltă, temporar, în preajma Ajunului, şi pleacă puţin de-acasă pentru a face dreptate în Manhattan. În final, Moş Crăciun o recuperează (dar după ce relaţia – şi lumea – se reaşază uşor).

Noel (2004, Chazz Palminteri) face parte din categoria filmelor cu tentă mai întunecată, care ne fac să vedem şi reversul obişnuitei feţe luminoase de sărbători. Singurătatea, îngrozitoare, şi tragediile, cu grea întoarcere, însoţesc personajele filmului: pe Rose (Susan Sarandon), căreia i-a murit copilul şi a cărei mamă are Alzheimer, pe Artie (Alan Arkin), care s-a făcut vinovat de moartea soţiei, din gelozia lui absurdă... Atît situaţia, cît şi Rose sînt salvate de Charlie (Robin Williams), care, de astă dată, nu e un înger, ci un pacient din spitalul unde se afla şi mama ei, care are o experienţă extracorporală...

Lista s-ar fi putut opri aici. Totuşi, am mai descoperit cîteva filme – de serie să zicem B –, văzute la Diva Universal, în ultimii ani, care au... cîte ceva şi merită pomenite. Noëlle (2007, David Wall) ne înfăţişează povestea, mereu de succes, a unui preot care se îndrăgosteşte şi renunţă la preoţie. Se îndrăgosteşte de o bibliotecară păcătoasă, varianta de Fecioară Maria contemporană, a unui orăşel îngheţat şi uitat de lume. Interesantă este varianta de preot pe care părintele local, Simeon Joyce, o impune: unul relaxat, apropiat de credincioşi, care chiar bea cu ei...

În Expecting Mary (2010, Dan Gordon), previzibila Sue Ellen din Dallas (Linda Gray) face un rol chiar simpatic: ea este Darnella, o fostă vedetă sexy de music-hall, eşuată într-un casino din New Mexico. Vecina ei, din parcul de rulote în care locuieşte, e o doamnă care are un cult al porcilor şi are totul în formă de porc, inclusiv casa. Mary, o adolescentă gravidă, nimereşte în acest stabiliment ciudat şi descoperă că prejudecăţile nu-şi au sensul, că oamenii nu trebuie judecaţi după aparenţe şi că ajutorul poate apărea din locurile cele mai neaşteptate.

În fine, Christmas in the Clouds (2001, Kate Montgomery) – care plasează o poveste de dragoste într-o staţiune de ski a indienilor din America – e posibil datorită aceleiaşi toleranţe faţă de imperfecţiunile personajelor: imperfecţiuni care le fac mai umane şi care se înscriu în liga mică, dar confortabilă, a aceluiaşi spirit al Crăciunului.

Evident că există multe alte filme de Crăciun, dintre care unele cu siguranţă mai bune decît cele menţionate. Dar cum orice selecţie e subiectivă...