Hotel şi Enterprise

Publicat în Dilema Veche nr. 588 din 21-27 mai 2015
Hotel şi Enterprise jpeg

Mult timp, idealul meu a fost să locuiesc la hotel. Mi se părea fascinant şi chiar palpitant: nu eşti niciodată complet singur, ai serviciile asigurate, poţi oricînd coborî în hol sau la restaurant ori bar dacă te plictiseşti. Şi, dacă nu-ţi mai place, poţi schimba chiar hotelul...

Cînd eram mică, mergeam la Hotelul Siemens din Mangalia, care, în ciuda vremurilor ceauşiste, era mai... occidental. Acolo am simţit pentru prima dată că un hotel e o lume, pe care o poţi explora, descoperindu-te, în acelaşi timp, şi pe tine, afirmîndu-ţi independenţa mai uşor, într-un sistem protejat. În sensul că, oriunde te-ai fi dus, erai înconjurat de oameni (pe vremea aceea nu aflasem încă de singurătatea în mijlocul mulţimii...). Cînd mă duceam să înot, de una singură, în piscină, era un paradis: îmi făceam bazinele numărîndu-le conştiincios, înotînd aproape mereu la fel, nici prea repede, nici prea încet (cu excepţia cîte unui zvîcnet din picioare). Pe parcursul turelor reglementare mai interacţionam cu cîte o persoană din jur, aruncînd cîte o privire sau cîte un zîmbet, după caz. Pe atunci, mi se părea mare lucru. Momentul cel mai grozav era cînd, după bazin, mă duceam singură la barul de la etajul I, pare-mi-se, şi beam un Pepsi (iarăşi, mare lucru pe vremea aceea). Cînd mă cocoţam pe taburetul înalt cu paharul cu pai în faţă, toată lumea era  a mea. Mă simţeam  o divă (la cei 13-14 ani ai mei, într-un halat de baie cu glugă), seducătoare, dar impenetrabilă...

Dar cel mai mult îmi plăceau lifturile. Automate şi spaţioase, nu ca cel din blocul meu, mic şi întunecat, cu care, de altfel, chiar rămăsesem între etaje. Şi, mai mult decît atît, cu liftiere. Liftiere care, pe vremea aceea, şi mie şi prietenei mele din copilărie ni se păreau suprema întruchipare a farmecelor şi graţiei feminine. Iar meseria lor, cea în care trebuiau să fie frumos îmbrăcate, impecabil fardate şi apăsau pe butoane, vorbind, ciripind, în acelaşi timp, cu lumea din jur, ni se părea ideală. Pe atunci, dacă m-ar fi întrebat cineva, aş fi spus că vreau să mă fac liftieră (ce-i drept, după ce le-am cunoscut şi pe liftierele de la Spitalul Universitar, de care trebuia să te rogi abil şi mieros ca să te primească în liftul pentru etajele cu sau fără soţ, mi-am mai revizuit opinia). Pentru că liftiera părea un fel de comandant de navă, care-şi lansa Enterprise-ul pe diferitele planete ale fiecărui etaj, de unde ţîşneau entităţi care de care mai fascinante.

A trecut şi vremea hotelului din Mangalia şi, de atunci, am „vizitat“ un număr mediu de alte asemenea stabilimente. Sentimentul de fascinaţie mi-a rămas, dar a fost asociat cu alte diverse senzaţii adiacente acumulate într-un loc sau altul. E adevărat că nu toate erau The Grand Budapest Hotel (Wes Anderson, 2014), dar fiecare dintre ele avea cîte ceva interesant. Am descoperit, treptat, deliciile (dar şi capcanele) minibarului, desfătările room-service-ului şi rutina hotelieră: senzaţia de planete diferite s-a transformat, uşor, în percepţia unei staţii spaţiale standard (dacă e să ne menţinem în sfera, e adevărat că destul de facilă, a metaforelor Star Trek). Camerele de la Viena sau Paris, dar şi din hotelurile mai bune – sau mai normale – din Cluj ori Sibiu, aveau aceleaşi „dotări“, printre care: cutia cu şerveţele fine şi pătrate care se trag din mijlocul ei; şampoanele, casca de baie şi trusa de cusut; papucii şi prosoapele albe; cîte o Biblie, eventual, în sertar; cîte o bomboană şi un anunţ cu vremea din următoarea zi (în unele locuri); un aparat de cafea şi de ceai cu cîteva pliculeţe alături etc.

Standardul în cauză mi-a mai abolit din infatuările de explorator al unei lumi în mic. Chiar am simţit, în ultimul hotel în care am stat, undeva în Deva (hotel, de altfel, foarte la locul lui) un soi de apăsare a unui spaţiu nici-nici, al unui univers dintre, fără cine ştie ce caracteristici proprii... Ceea ce nu înseamnă, însă, că nu voi mai sta la hotel şi nu voi încerca să-mi recapăt entuziasmul de altădată. Sînt sigură că nu mi-am mai găsit, de ceva timp, hotelul potrivit...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.