Grătare şi utopii

Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
La drum – propriul road movie jpeg

Grătarul de 1 Mai a devenit, zice-se, „tradiţional“ – cuvînt mult îndrăgit şi ades folosit în situaţii care de care mai nepotrivite. S-a instituit un soi de obligaţie a socializării în aer liber: o combinaţie între statul, desigur, în natură, pe de o parte, şi exploatarea ei (căci nu ştiu altfel cum să-i zic), pe de altă parte. Cu un ochi admirăm căprioarele zvelte ce se perindă, cînd şi cînd, prin poieni, cu altul – friptura dintr-o altă erbivoră ce sfîrîie pe grătar... 

Nu am fost niciodată o fană reală a grătarului. De altfel, mai singurul grătar adevărat pe care l-am cunoscut a fost cel de pe vremea lui Ceauşescu, cu o tavă de metal, o grilă şi un capac metalic pe deasupra, pe care se făceau fripturile în copilăria mea.

Grătarul ăsta, evident, nu avea nimic festiv. Era pur şi simplu grătarul pe care ne făceam mîncarea de toate zilele. Mîncarea consta, uneori, în muşchi de vacă luat cu greu, de mama mea, pe sub mînă, de la măcelăria de pe şoseaua Giurgiului. Muşchi de vacă şi salată. Mîncare, acum, în topul regimurilor de slăbit, şi deloc ieftină. Dar care, mie una, pe vremea aceea, mi se părea plicticoasă şi standard, un soi de pastile de hrană sănătoasă (e adevărat că, de la începutul anilor ’80 încolo, s-a terminat cu ea...). 

După grătarul ăsta de toate zilele, de interior, nu prea am avut parte de cel despre care atîţia alţii vorbesc cu poftă şi voluptate: cel afară, în jurul căruia se adună mulţi, aţîţă jarul, beau o bere tot învîrtind la mici, schimbă glume între ei şi-mpărtăşesc un mic hedonism asumat. Odată, am încercat să facem unul în curtea bunicului meu. Curtea era mică, înghesuită şi întunecoasă. Cei prezenţi erau membrii familiei, obişnuiţi ca la aniversări, precum cea în cauză, să se ciondănească pe o temă sau alta. Micii au ieşit, dar atmosfera a fost aceeaşi, doar mai afumată...

De-a lungul timpului, am mai participat şi la alte grătare. Îndeobşte, gazda şi, eventual, încă unul sau doi voluntari, învîrteau carnea pe jăratic, în timp ce restul beau şi trăncăneau vesel, departe de orice griji. Desigur, împărtăşirea avea loc în final, cînd se ghiftuiau cu toţii din cărnuri... 

Din fericire, de ultimul 1 Mai am fost la două grătare atipice, care mi-au reabilitat părerea despre asemenea evenimente. Primul a fost într-un grup feminin, cu foarte puţini reprezentanţi ai sexului tare de faţă. De fapt, doar unul adult. Caz în care repartiţia rolurilor a fost cît se poate de clară: bărbatul a învîrtit friptanele, în timp ce doamnele şi copiii au rezolvat celelalte treburi minore, precum pusul mesei, şi au povestit. 

Cel de-al doilea grătar a fost şi mai atipic: afară era urît, aşa că majoritatea invitaţilor au stat înăuntru. Gazda ieşea din cînd în cînd, discret, şi se ocupa de grătar. Între timp, invitaţii vorbeau cîte-n lună şi-n stele, folosindu-şi imaginaţia. Nu eram chiar ca-n

în sensul că puteam ieşi din încăpere, ne puteam ridica de la respectiva masă bogată, dar nu voiam. Nu voiam pentru că ni se părea cît se poate de plăcut că, de 1 Mai, în loc să ne afumăm în aer liber şi să ne întîlnim cu cerbul ori cu ursul la o bere (conform arhicunoscutelor reclame), puteam improviza. 

În faţa unor bucăţi de vită în sînge (ce măcel, aş fi tentată să spun, deşi nu pot zice că nu m-am bucurat de ele), am bătut cîmpii făcînd planuri. Făcînd planuri pentru o aniversare pe care, probabil, o vom serba cîndva. Unul dintre prietenii mei, organizator de evenimente, ne-a spus cîte ceva despre ultimele trend-uri în domeniu: pene de struţ şi fluturi din Singapore. Am aflat că poţi avea la evenimente un tub cu fluturi vii, care să-ţi zburătăcească deasupra capului în momentele-cheie, precum şi uriaşe pene de struţ pentru aranjamentele de pe mese. Toate la preţuri indecente. 

Am glumit aşa, închipuindu-ne echivalentul mai din topor al unui asemenea eveniment de anvergură, cu moliile din dotarea mai fiecăruia, în loc de fluturi, scuturate la momentul oportun dintr-o haină veche, cu iz de naftalină, şi cu cîteva pene de găină din ogrăzile rudelor de la ţară. Şi a mai trecut încă un 1 Mai, cu obligaţia grătarului cu tot.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

politisti
Rămânem fără polițiști. Locurile la Școlile de Agenți, neocupate. SNPPC: „Puteți stinge lumina!“
Pentru prima dată în istorie nu se vor ocupa locurile la Școlile de Agenți de Poliție din MAI. Semnalul de alarmă este tras de SNPPC, în condițiile în care nici posturile cu încadrare din sursă externă nu au prezentat interes.
mic dejun foto pixabay
Două obiceiuri de dimineață care afectează sănătatea organismului
Sănătatea stomacului nostru este vitală, iar mai mulți experți susțin că oamenii își fac rău cu anumite obiceiuri.
niculae badalau foto marian iliescu
De ce cere DNA arestarea lui Bădălau. Culisele anchetei
Potrivit anchetei desfășurate de procurorii DNA, Niculae Bădălău s-ar fi folosit de funcția de la Curtea de Conturi pentru a obține contracte cu primăriile din Giurgiu și Teleorman pentru firmele pe care le deține.

HIstoria.ro

image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.