Franţa are febră

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Franţa are febră jpeg

La France va mal. Franţa nu se simte prea bine. În timp ce preşedintele François Hollande pare să sufere, în percepţia francezilor, de indecizie acută, puzderie de mişcări sociale, cu nume care mai de care mai fanteziste, ocupă strada, exasperate de măsurile prin care guvernul socialist încearcă, disperat, să adune bani la buget: „bonetele roşii“, agricultori şi antreprenori din regiunea Bretagne, se opun vehement unei taxe ecologice impuse camioanelor; „puişorii“ se bat pentru statutul de autoîntreprinzător, ameninţat de o lege care vrea să reducă plafonul cifrei de afaceri; „bonetele oranj“ – reprezentanţii centrelor ecvestere – au blocat centura Parisului, contestînd creşterea TVA pentru activitatea lor; „curcile“ – cadrele din învăţămîntul primar – nu vor să rămînă de rîsul lumii acceptînd reformarea de formă a ritmului şcolar.

În timp ce creşterea economică e în continuare gripată (PIB-ul e în scădere uşoară, de 0,1%, pe al treilea trimestru), societatea franceză are febră, peste limitele admise: o epidemie de derapaje rasiste a infectat toate mediile, de la politicieni la jurnalişti, de la mass-media la reţele sociale. Ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, a fost comparată cu o maimuţă, mai întîi pe pagina Facebook a unei membre a Frontului Naţional, partidul francez de extremă dreaptă, şi mai apoi pe prima pagină a unui cotidian de extremă dreaptă, care se voia spiritual cu un titlu dezgustător. Membra FN a fost dată afară din partid iar cotidianul a fost atacat în justiţie, de guvernul Franţei, prin prim-ministrul său, pentru injurie publică cu caracter rasial. Între cele două momente, cu sprijinul din plin al canalelor media ca amplificatoare eficiente şi profitabile, a început o vînătoare de vrăjitoare: cine s-a dezis, cine nu s-a dezis la timp, cine a aplaudat pe faţă, cine a aplaudat în gînd, cine vede în scandal o diversiune politică – să-i fie ruşine, cine ia masa cu Jean-Marie Le Pen, fostul lider al Frontului Naţional – oprobriu public... Fondul problemei e grav – atacurile rasiale sînt inacceptabile –, ambalarea şi surescitarea sînt, dacă nu suspecte, măcar ridicole. Procesul de intenţie la adresa unor comentatori politici (de dreapta), care vor fi cinat cîndva cu fostul lider al partidului de extremă dreaptă, frizează absurdul: dacă în democraţia atotputernică a Republicii Franceze un partid e considerat într-atît de nefrecventabil, de ce nu este scos în afara legii? Perversitatea corectitudinii politice se opreşte într-un impas: e stigmatizant să te afişezi – profesional vorbind – cu un partid extremist, e antidemocratic să-l interzici.

Franţa de azi, răvăşită în primul rînd de chestiunile identitare şi mai apoi de cele economice, ştie pe cine ar vrea să trimită să o reprezinte în Parlamentul Europei, în urma alegerilor europene care vor avea loc în mai 2014. Dacă s-ar vota acum, partidul de extremă dreaptă al lui Marine Le Pen (fiica lui Jean-Marie Le Pen, cea care vrea să încarneze faţa mai puţin diabolică a extremismului) e creditat, într-un sondaj, cu 24% din intenţiile de vot, clasîndu-se, pentru prima dată, înaintea partidelor clasice de stînga, PS (19%), şi de dreapta, UMP (22%). Încurajată de ascensiunea sa internă şi de curentul favorabil partidelor populiste pe continent, lidera Marine Le Pen îşi caută aliaţi europeni pentru crearea unui pol puternic şi credibil, de extremă dreaptă, în forul european. În acest sens, tocmai a dat mîna, jubilatoriu, cu Geert Wilders, şeful formaţiunii eurofobe Partidul pentru Libertate, din Olanda. „Atenţie, pericol!“ strigă comentatorii politici francezi, Frontul Naţional – partid antieuropean, naţionalist şi antiimigraţie – poate ajunge primul partid al Franţei. Clivajul visceral stînga-dreapta, ezitările din interiorul stîngii, dezbinările pentru putere din sînul partidului de dreapta nu fac decît să-i dea apă la moară.

Nu cred că, în 2017, la viitoarele alegeri prezidenţiale, Franţa ar îndrăzni să o facă pe Marine Le Pen prima preşedintă de extremă dreaptă a ţării europene a Drepturilor omului. Cred însă că nu mai tîrziu de mîine, în 2014, francezii o vor trimite în Parlamentul Europei, să-i apere de delocalizările de întreprinderi, de imigraţie, de romi, de islamişti. Să-i apere de ei înşişi şi de contradicţiile lor. 

Cristina Hermeziu este jurnalistă.

Foto: L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Oamenii legii au întocmit un dosar penal pentru loviri şi alte violenţe după ce au văzut imaginile. Captură filmuleț Facebook
Bătaie pe stradă între două eleve din Găești. Băieții au asistat pasivi VIDEO
A fost scandal în Găești, între două fete, eleve la Colegiul Național Vladimir Streinu. Cele două s-au bătut mai ceva ca într-un ring de box. S-au lovit cu pumnii, palmele, picioarele și s-au tras de păr.
Meniuri nevoiasi FOTO Heavens Catering  jpg
Meniuri în așteptare la un restaurant din Bacău. Clienții plătesc, nevoiașii mănăncă
Un restaurant din Bacău pune la dispoziție meniuri preplătite pentru cei aflați în dificultate. Clienții pot achita un meniu, iar cei în situații precare pot beneficia gratuit de o masă caldă.
Sebastian Ghiţă la ICCJ / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Curtea de Apel București a restituit la DNA dosarul firmelor lui Sebastian Ghiță. Prejudiciul, 100 de milioane de lei
Judecătorii de cameră preliminară, Isabelle Tocan și Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel București, au anulat probatoriul din dosarul firmelor fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și au restituit cazul la DNA. Decizia este definitivă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia