Un vis

Publicat în Dilema Veche nr. 648 din 21-27 iulie 2016
Un vis jpeg

M-ar mira să fiu singurul intelectual întristat de micimea pieței românești de carte. Islanda, cu 300.000 de locuitori, are o piață a cărții de 40 de milioane de euro. Noi, cu 20 de milioane, avem o cifră de afaceri în industria cărții de 60-70 de milioane. Pe scurt, sîntem un popor care nu iubește cartea. Argumentele de tipul „prețurilor prea mari“ nu țin. A cumpăra, de pildă, două cărți pe lună înseamnă a dedica bibliotecii personale circa 60 de lei. Hai, o sută. Dar nu despre bibliofobia românească mi-am propus să scriu astăzi, ci despre bibliofilia francezilor, alături de care mi-am petrecut aproape opt ani de viață, la Paris, fie ca studios, fie ca ambasador. Evident, am fost și acolo un fervent al librăriilor. Sînt peste tot. Unele foarte mari, precum cele din rețeaua FNAC, multe altele foarte mici, de cartier, ocupînd 50 mp, în spatele unor vitrine liliputane. Există, în această piață polivalentă, și specializări. Eram nelipsit, ba chiar cu card de fidelitate, din rețeaua catolică La Procure, al cărei cartier general se găsește la doi pași de biserica Saint-Sulpice. În acest din urmă lăcaș își poate afla fericirea orice cercetător al faptului religios: eram, prin urmare, omul potrivit la locul potrivit. La Procure nu pune în rafturile sale decît texte care au, direct sau indirect, o importanță religioasă: ai de vizitat, după cum pică accentul interesului tău prioritar, secțiunea de filozofie, antropologie culturală, patristică, științe biblice, monahism, ascetică și mistică, teologie medievală, istoria reliigiilor, sociologie, geografie și geopolitică religioasă, dicționare enciclopedice, BD-uri, roman, poezie, albume de artă, dar și zona audio, unde găsești CD-uri cu toate formele de muzică sacră cunoscute pe glob. Nimic din ceea ce privește spiritualitatea în sensul ei cel mai larg, complex și ecumenic, nu lipsește, iar producția editorială e mereu abundentă, exigentă, cuprinzătoare, fără prejudecăți.

Exista o notă specială în publicul minunatei librării despre care vă povestesc. Intrau (și desigur intră în ea și fără mine de față) francezi educați, în general catolici, dar și exponenți ai elitelor confesionale „alternative“, de la protestanți pînă la evrei, budiști sau musulmani. Oameni ai Cărții și ai căutării sensului. Călugări și călugărițe din felurite ordine. Universitari, doctoranzi, cercetători la CNRS, boemi eclectici, hipioți grizonanți, preoți de mir, laici practicanți, iluminați anonimi, arheologi ai cunoașterii. O lume aparte, obișnuită cu exercițiile spirituale, cu erudiția și căutarea neobosită a unei forme sau alteia de Absolut. Era limpede că nu toți erau avuți (din specia burgheziei parcate în arondismentele VII sau XVI). Găseai, cu ochii împăienjeniți după nopțile de lectură asiduă, și destui „lumpeni“, figuri modeste, în haine ponosite, un soi de asceți laici, aprinși de patima hermeneutică a sacrului. Sau artiști înșurubați în cercetări iconografice. De toate, într-o diversitate convergentă: un nor de afinități cu un inefabil numitor comun. Mulți dintre vizitatorii librăriei La Procure sînt la rîndul lor autori (de teze, eseuri, sinteze, cercetări fundamentale, ediții critice, prelegeri academice și altele). Și mai mulți sînt însă doar „diletanți“ care absorb cunoaștere, se vor informați, gata să descopere noi piste către miezul inefabil al vieții îngerești.

Pe scurt, asiști acolo la spectacolul forfotitor al omului duhovnicesc în sens larg. Librăria, elegantă și convivială, e agora unei culturi dinamice. Firește că un război, o criză financiară severă sau cutare alt factor perturbator (chemat să mai exprime o dată viclenia istoriei) ar sfîșia oricînd această firavă pînză de păianjen. Și totuși, pe această pînză de păianjen se sprijină civilizația occidentală. Valorile nu se pot turna în beton, nu sînt cazemate, nici citadele inexpugnabile, ci mai curînd nori plini de rouă, care străbat cerul nostru pustiu. Mi-aș dori ca vreodată să pot asista la un asemenea murmur gnostic și pe malurile Dîmboviței. Știu că nu voi apuca o asemenea zi, dar ce mă costă să visez?

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.
Astronauți în spațiu  Captură video NASA png
Imagini spectaculoase publicate de NASA. Doi astronauți montează panouri solare pe Stația Spațială Internațională
NASA a publicat un scurt video cu doi astronauți americani care au instalat două panouri solare pe Stația Spațială Internațională, iar imaginile sunt spectaculoase.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.