Nici o taină

Ovidiu SECHEL
Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Omul fără dileme e omul "fără nici o taină". Cînd se afirmă despre cineva că nu are nici o taină, nu se subliniază decît limitarea individului, scoţîndu-l din sfera omenescului. Nu e o afirmaţie laudativă, ci una limitativă, şi nu în sens de conturare a chipului, ci de precizare a încadrării în limită. În icoana "Sfintele Femei la Mormînt" taina - inclusiv taina omului - întruchipată de înger, se dezvăluie "deschisă şi neistovită" - după cum comentează André Scrima în Timpul Rugului aprins. El precizează, mai departe, că "îngerul cu aripile desfăşurate e aşezat; el stă pe sfericitatea simbolică a cosmosului - ca un martor apropiat şi acceptat al mormîntului gol, al Învierii. (...) aripile angelice simbolizează comunicarea iradiantă a energiilor divine. Aici, ele par într-adevăr înrudite, în desenul lor, cu nişte săgeţi radiale, cu razele unui cerc". Scrima observa că, dacă se plasează centrul cercului în punctul median al feţei îngerului, iar vîrfurile aripilor situate ca puncte de referinţă, se găseşte un unghi de 23° pentru aripa interioară şi unul de 90° pentru cea exterioară. Ele simbolizează astfel zenitul, adică locul solstiţial care desfiinţează umbra, iar a doua aripă echinocţiul. Aripile ar sugera aşadar "trecerea axului lumii de la înclinarea specifică condiţiei manifestate, la rectitudinea zenitală a Învierii". Propun centrarea cercului în mîna ce arată subtil către mormîntul gol, pentru a sublinia că îngerul, adică tainicul, se lasă înglobat de limită, impusă aici de lemnul icoanei, include limita în întregime - adică sfintele femei şi mormîntul - şi depăşeşte înspre nemărginire bariera materială. Taina dumnezeiască şi - prin înrudire în iubire - taina omenească se des-tăinuie - chiar dacă univocă în planul metafizic - dilematic pe planul raţiunii naturale. Taina invită persoana spre dialogul interior necontenit, iar persoana începe a simţi înlăuntrul fiinţei sale un interes inepuizabil faţă de Absolut, faţă de Supra-fiinţă, precepută gentil în bucuria spirituală ca fiind mereu altfel sau altceva. Persoana lăsîndu-se astfel "desfăcută" către infinit primeşte revelaţia cu atît mai mult cu cît aceasta îi vorbeşte în situaţia ei concretă. Astfel încît des-tăinuirea nu va fi nicicînd o destăinuire generală, ci mereu mărturisită în contextul personal al celui ce o primeşte. Revelaţia spontană a tainei - şi în paranteză fie spus nu cred că aventura cu Dumnezeu poate fi autentică decît dacă e spontană, izvorînd mereu din inepuizabila lui iubire - obligă prin seriozitatea ei o decizie din partea umanului. Acestei invitaţii nu îi poţi rămîne indiferent, te plasează în situaţia-limită dintre "Da şi Nu", dintre "a Fi şi a Nu-fi". Vorbindu-i concret, taina nu se impune barbar persoanei, ci, ascunzîndu-se mereu de orice clasificare, se dezvăluie în concret prin simbol. Simbolul foloseşte materia supusă experienţelor zilnice, precum în cazul icoanei lemnul, sau în alt nivel - tabloul; dar nu foloseşte materia nicicînd ad litteram. El spune "da" materiei, ca formă de exprimare, dar şi "nu" atunci cînd materia vrea să fie mai mult decît materie. Simbolul afirmă taina, dar în acelaşi moment al afirmării trebuie să o şi nege. În acest punct al afirmării sau negării ne putem poate împiedica în deschiderea noastră, într-o contradicţie logică. Nu este decît paradoxul divin, mod de exprimare apofatică, exprimare ce include cunoaşterea catafatică şi însoţitoarea ei, via negationis. Cunoaşterea apofatică deschide calea spre participarea directă la mister. Simbolul, în exemplul de faţă icoana, participă la puterea şi sensul celui simbolizat. Ca simbol de sfinţenie au icoanele însele sfinţenie, nu prin sine, ci prin participarea lor directă la sfinţenie. Omul în faţa simbolului simte însuşi invitaţia de participare nu la simbol, deci la icoană, ci la ceea ce este simbolizat, şi anume la sfinţenie. Tainicul se descoperă astfel doar atît cît să invite, doar atît cît să accentueze libertatea omului, doar atît cît să potenţeze persoana, el însuşi situîndu-se dincolo de libertate sau ne-libertate, dezvelindu-se nouă ca cifru (Jaspers). Taina potenţează persoana, pentru că nu se impune autoritar, raţional, nici emoţional-sentimental, ceea ce nu ar însemna decît o formă de fanatism sau ascultare morală, aş spune chiar moralistă, ambele, forme de supunere în căutarea unei siguranţe metafizice, ci se exprimă ca un act al întregii persoane, act ce îşi găseşte supapa în credinţă, desfiinţînd categoria tomistă "ceea ce ştiu, nu trebuie să cred". Credinţa ca supremă pasiune (Kierkegaard) şi ca act al întregii persoane (Tillich) este cea mai personală exprimare a omului, a omenescului, avînd conţinut cognitiv, dar fiind şi act de simţire şi voinţă. Taina se arată astfel în măreţia sa de-abia credinciosului unit cu Dumnezeu, nu ca explicaţie, ci ca semn de iubire. Cei ispitiţi să transforme cunoaşterea meta-fizică sau, în româna părinţilor, supra-fiinţială, într-o cunoaştere matematică, urmăresc inconştient de a dezbrăca în viol taina sau cunoaşterea metafizică de caracterul ei de mare risc şi cutezanţă. În realitate nu înseamnă decît a coborî cu forţa materii de cunoaştere, ce fiinţial se află pe o treaptă epistemologică mai înaltă, pe una mai joasă. (Wust P.) Omul vrea să ştie o dată pentru totdeauna că nu există altă lume, pentru a se asigura în faţa neliniştilor metafizice. Deşi taina conturează deschis, spre nemărginire, omul, dîndu-i în felul acesta chip, adică făcîndu-l persoană, şi doar qua persoană - capabilă de dialog, se regăseşte printre oameni şi aşa-zisul "om fără dileme" - expresia aparţine lui Andrei Pleşu - care se distinge ca fiind marele organizator, marele pedagog, marele vindecător. El decide, în numele nostru, ce vom gîndi, cum ne vom distra, cine binemerită admiraţia şi cine - dispreţul nostru. Omul fără dileme ştie mai mult sau mai puţin, dar ce ştie, ştie sigur. Se remarcă de la mare distanţă şi numai după două cuvinte spuse de tine, de obicei numele, îţi dă poveţe, deosebind pentru tine binele de rău, frumosul de urît ş.a.m.d. Dacă nu spui nimic şi îl asculţi, vei fi imediat inteligent, de viitor, iar dacă ai să spui altceva decît un stereotip, vei afla, la fel de imediat, că ceva e în neregulă cu tine, că eşti problematic, deşi "băiat bun" de altfel. Omul fără dileme accidentează persoana tocmai în taina ei, avînd pretenţia de absolut închipuit în faţa aproapelui. Omul fără dileme nu are conştiinţa că poate fi monstruos sau nedorit, şi dacă simte adversitate, încearcă să dovedească că trebuie iubit, respectat etc., înşirînd motive pentru iubire - deşi situaţia comică poate deveni foarte apăsătoare. Omul fără dileme nu poate dialoga, iar dacă te ascultă, îţi face o favoare personală, îndatorîndu-te în mintea lui şi mai mult faţă de "persoana" lui. Să revenim totuşi la realitate, la taină, la persoană, destăinuindu-ne în nemărginirea ei celorlalţi şi mai ales nouă, cunoscîndu-ne pe noi înşine şi pe Dumnezeu, ca să putem exclama împreună cu Augustin: "M-am întors în mine să mă găsesc şi, Doamne! erai mai înlăuntrul meu, decît îmi eram eu însumi!". Omul se cercetează şi înlăuntrul său găseşte o comoară (Mt. 13, 44-46). Dar pentru că nu ştia că o va găsi, nu poate fi el cel ce o găseşte, ci ea i se descoperă lui. Dacă atunci cînd nu căutam am găsit, cu cît mai mult vom găsi atunci cînd vom căuta. Pleacă să vîndă tot ce are pentru a o cumpăra. Dar dacă a găsit-o pentru ce să o mai cumpere?! Dumnezeu îi spune: "trăieşte de acum, omule, într-o încleştare ca nimeni altul, omenescul, căci om ai devenit. Lasă tot ce greu sau uşor ai strîns pînă azi, căci Eu singur îţi sînt cea mai mare comoară. Şi cu bogăţia asta vei trăi de acum, în cea mai mare încleştare, dar tu şi Eu, doar noi doi vom şti, că tot lucrul tău de acum înainte, toată încleştarea ta nu va avea nici un fel importanţă pentru nici un singur om, pentru nimeni; şi totuşi trebuie, înţelegi tu, trebuie să fii cu entuziasm, şi trebuie, înţelegi tu, trebuie să Mă doreşti necontenit, pentru că asta este cea mai mare comoară". Iar omul vînzînd răspunde: "chiar dacă, Doamne, sînt făcut ca cel mai prost din întreaga Ta lume, chiar de nu sînt în stare de nimic, mă voi chinui din răsputeri să Te vreau, şi nu îmi doresc nimic, nimic altceva". Nimeni nu-l va cunoaşte pe cel ce vinde totul pentru o perlă, ba chiar va fi prostul tîrgului. O! Taină sfîntă să poţi împlini voia Domnului tău, rîzînd de timpul lumii; taină sfîntă să te îndoieşti, că nu ai să poţi, din moment ce Dumnezeu nu poate sta departe de creatura Lui, pentru care pe Unul Fiul Său cu strălucire în pămînt l-a îngropat, ca cel ce se împiedică, să-L găsească, şi vînzînd să creadă, moştenind viaţa veşnică.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic