La Țarigrad

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Sînt un spirit urban. Nu doar pentru că m-am născut în oraș și moștenesc o cultură cosmopolită, ci și pentru că sînt convins că numai în cetate se naște civilizația. A vorbi despre o „civilizație rurală“ înseamnă a denatura semantica ambilor termeni. Practic, toate civilizațiile cunoscute (fie că ținem sau nu seama de faimosul „inventar“ făcut de Toynbee) s-au cristalizat în jurul unor constante antropologice: spațiul delimitat, din rațiuni defensive, și spațiul deschis (forum), unde ideile pot fi schimbate, alături de mărfuri, conform unor legi convenite. A fi civilizat înseamnă a fi mai în-tîi cetățean recunoscut ca atare, protejat de o incintă și liber să-ți afirmi contribuția la binele comun. Toate variațiunile morfologice – de la vestimentație și instituțiile politice pînă la rituri și simboluri – ascultă de această sintaxă fondatoare. Viața rurală este proto-urbană. Un loc nesigur, fragil, bazat pe cutume, nu pe legi codificate, dar și un tip de locuire precară, redusă la funcția supraviețuirii. Poți idealiza arcadic „viața la țară“, ai dreptul postromantic de a reinventa ruralitatea în cheia utopică a ecologismului, dar asta nu face din tine un actor al civilizației, ci doar un dramaturg al nostalgiei și impulsurilor regresive cu care orășeanul își tratează nevrozele, fantasmînd pe tema nomadismului digital.

Sigur că însemnările de mai sus deranjează „țărănismul“ nostru funciar. Știm prea bine că am fost, pînă la 1800, un popor de țărani. De aceea și avem, ca istorie intelectuală, o mare obsesie recurentă: paseismul, cu toate declinările sale „organiciste“. Mai toate ideologiile literare sau politice ale modernității românești (semănătorism, poporanism, legionarism, național-comunism) au fost expresia retrogradă a unui statu quo ante fetișizat prin procedee retorice. Să progresăm cu spatele la viitor! Să ne facem un loc pe lume, da, însă doar pentru a redeveni ce-am fost „și mai mult decît atît“. Un soi de super-țărani! Oameni ai gliei, ai coasei și plugului, ai eposului rustic, ai rezistenței anistorice în fața „năvălitorilor“ și a „străinilor“ veniți să ne strice „rosturile“ ancestrale. Persistența în acest tip de discurs a provocat o dedublare colectivă. Pentru că toți promotorii ruralismului erau deja îmburgheziți, trăiau în orașe, citeau cărți franțuzești sau germane, elaborau levantin în saloanele de la Capșa, plimbîndu-se printre cele patru-cinci redacții literare din aria centrală a unui București unde antreprenorii copiau arhitectonic Occidentul, în vreme ce elita culturală desființa „alogenii“ și „smintelile“ apusene.

Chiar dacă acestor dedublări hamletiene li s au opus eficient feluritele avangarde și strategii de „sincronizare“, tot cu 48% din populație rurală am rămas pînă azi, cînd sînt gata să trimit Dilemei vechi prezentul articol. Nu e nici o rușine, nici o pacoste, nici o fatalitate, cît o realitate care arată că prostul conservatorism al elitelor noastre n-a făcut decît să adîncească falia sociologică sat-oraș. Și asta pentru că toate politicile publice dedicate „ștergerii diferențelor“ s-au aplicat tîrziu, forțat, în ritmuri inumane (și nu mă refer doar la abuzurile de „sistematizare“ practicate sub Ceaușescu). Adevărata miză e aceea de a urbaniza satele prin cultură, acces la servicii citadine și convivialitate, dincolo de cîrciuma „pe caiet“. Dar și aceea de a urbaniza creștinismul ca fapt social. Adică de a nu mai privi „tradiția“ creștină ca pe o frînă retrogradă: în fond, mai totul în cultura noastră populară (pe care o prețuiesc, în măsura în care mai are zone nealterate) provenea din Bizanț, adică dinspre o veritabilă civilizație bazată pe cultura înaltă, chiar aulică, deci pe o formulă superlativ urbană. Pentru a descifra corect matricea artei noastre populare, un etnolog trebuie să fie și bizantinist. Ținuta imperială a costumului muscelean, motivele iraniene din covoarele oltenești și multe altele s-au asociat unui static fond neolitic: satul „tradițional“ tînjea, în fond, după Țarigradul arhetipal… unde n-a mai apucat să ajungă. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Anamaria Prodan si fiica ei Sarah Dumitrescu FOTO Facebook
Fiica Anamariei Prodan, dezvăluiri după divorțul impresarei de Reghecampf: „Când o văd plângând, mă rupe”
Sarah Dumitrescu Prodan, fiica din prima căsătorie a impresarei cu baschetbalistul Tibi Dumitrescu, a mărturisit în cadrul unei emisiuni online cât de afectată este mama sa după divorțul de antrenorul Laurențiu Reghecampf.
Soldati ucraineni in transee FOTO Captura Twitter jpg
Imagini incredibile din tranșeele ucrainene. Asemănarea dintre situația de acum și cea din Primul Război Mondial
Soldații au ajuns să doarmă în tranșee unde apa e până la glezne sau chiar mai rău, fiind improvizate paturi din diferite obiecte. Mai mult, temperaturile au scăzut drastic.
Qatar 2022 poster FOTO Shutterstock jpg
Fanii englezi au trecut prin momente incredibile la conacul unui milionar qatarez: „Vă așteaptă o mașină afară”
Un grup de susținători ai naționalei Angliei au trecut printr-o situație surprinzătoare în Qatar, acolo unde au mers să vadă mai multe meciuri de la Campionatul Mondial.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.