La anu' la Ierusalim - impresii de călătorie

Joachim WITTSTOCK
Publicat în Dilema Veche nr. 467 din 24-30 ianuarie 2013
La anu' la Ierusalim   impresii de călătorie jpeg

„La anu’ la Ierusalim!“ – aşa suna pe vremuri urarea uzuală la sărbătoarea de Pessah şi tot aşa se spune şi azi. De aceea am rostit-o şi noi: „La anu’…“ sau cînd o fi să fie, aşadar anul ăsta, cu alte cuvinte chiar acum.

„La anu’“, februarie 2012, şedeam în avion, într-un Boeing 737 al companiei aviatice El Al, care ne-a dus – pe Inge şi pe mine – de la Bucureşti la Tel Aviv. Pe aeroport ne aştepta Helmuth, prietenul nostru, care sosise cu cîteva zile mai devreme din Stuttgart, împreună cu Heiner, unul dintre fiii săi. Ne invitaseră să ne întîlnim cu ei „la anu’ la Ierusalim“…

Bami, şoferul proaspăt căsătorit, se întreţinea de minune cu Helmut, care făcea parte, evident, din altă generaţie. Conversaţia în engleză ne-a distribuit pe noi, turiştii nou-veniţi, în rolul spectatorilor tăcuţi, ceea ce, tocmai datorită mutismului, ne-a mărit acuitatea observaţiei. Chiar şi în zilele următoare constatarea asta s-a confirmat: cînd vorbeşti mai puţin, vezi mai mult. Percepeam ceea ce în alte condiţii poate că nici n-am fi observat; de pildă: lumina era aici mai luminoasă decît la noi în Carpaţi, mai ales acum, după-amiaza devreme. Şi mişcările celor care-ţi ieşeau în cale îţi lăsau impresia unei mobilităţi neobişnuite. Pînă şi schimbul între întrebare şi răspuns era surprinzător de vivace.

Februarie. În ţară avusesem parte de zăpadă şi gheaţă. Aici se anunţaseră, conform calendarului, ploi, dar nici frigul, nici ploile nu şi-au făcut apariţia. Mergeam de-a lungul plajei largi, străjuite de blocuri şi palmieri, înspre sud, unde se distingeau în depărtare contururile vechii Jaffa. Cu pantalonii suflecaţi, călcam desculţi pe nisipul fin şi cîteodată treceam prin rostogolirea ritmică a valurilor. Soarele se afla încă sus; totuşi, era ştiut că aici seara venea pe nesimţite, schimbul de la zi la noapte urma fără preaviz. Aşa şi era cînd urmăream, ca mulţi alţii care hoinăreau pe plajă, mai ales dintre aceia care-şi făceau aici jogging-ul zilnic sau se adunau la o partidă de fotbal, cum mingea de foc se făcea tot mai roşie, ca apoi, în cîteva clipe, să dispară într-o fîşie îngustă de abur la suprafaţa mării...

Beersheva, Omer Poate unii pot crede că „la anu’ la Ierusalim“ înseamnă că, de cum pui piciorul pe pămîntul acestei ţări, să te şi vezi teleportat la Yerushalayim, numit în arabă Al Quds. De ce n-ar ţinti orice strădanie ţelul dorinţei? Un precept eronat, după cum se vede. Prea repede uităm că orice drum al pelerinului duce mai întîi în deşert. Şi nu acordăm atenţie faptului că urcuşul pînă la oraşul situat în munţi trebuie început de jos, de la Marea Moartă, din hăul ei adînc. Aşa am înţeles şi noi: abia acela ce a străbătut prin pustiuri şi depresiuni stadii ale iluminării este demn să intre în Ierusalim. Cine se miră aici că noi călătorim cu autobuzul spre sud ca să ajungem în deşertul Negev?...

Locuinţa gazdei noastre se afla destul de aproape de sinagogă, conform unei reguli străvechi: la casa de rugăciune trebuie să ajungi cu pasul tihnit. Am intrat în sala de cult şi ne-am aşezat într-un rînd de bănci din lateral. Între timp, Inge a urcat în spaţiul rezervat femeilor. Cărţile de rugăciuni care se aflau pe bănci le-am deschis la întîmplare; oricum, nouă, nici cuvintele, nici scrisul nu ne spuneau nimic, doar Marc putea să participe din plin la cîntecele şi invocaţiile rostite în comun. A aşezat corect cartea, aflată în faţa mea – ca măcar dreapta şi stînga, susul şi josul să respecte regula. Cantorul dirija întreaga ceremonie, iar cei prezenţi îi urmau gesturile pentru a răspunde la momentul potrivit, fie vorbind sau cîntînd împreună, aşezîndu-se sau stînd în picioare şi participînd astfel la întregul ritual. Treptat, treptat, în actul acela realizat printr-un schimb, prin armonizarea dintre vocea individuală şi cor, apărea o anumită destindere a forţelor spirituale, care îşi amplificau în acelaşi timp disponibilitatea de a-şi însuşi conţinutul şi substanţa mesajului propus…

Acasă, în living, Marc şedea la un capăt al mesei, Jodi la celălalt, iar părţile laterale erau ocupate de noi, oaspeţii. Amfitrionul se ruga şi cînta, de la celălalt capăt doamna îi sublinia cuvintele, din cînd în cînd, cu un „amin“. Marc turna vin în pocalul său de argint, bea şi turna apoi din acest pocal în cupele celorlalţi. Tăia pîinea, presăra sare pe ea, şi farfuria pe care erau aşezate feliile făcea înconjurul mesei. Înainte de a se servi prînzul propriu-zis, cu diferitele feluri de mîncare, Marc şi Jodi se duceau la chiuvetă şi lăsau jetul de apă să le ude mîinile. „Voi nu trebuie să faceţi asta“, le spunea Marc oaspeţilor. Pînă şi finalul ospeţiei avea un fel de ritual. Un duet, o mulţumire rostită împreună de Marc şi de Jodi, o binecuvîntare ne-a însoţit în seara tîrzie...

Oaze şi deşerturi la Negev

Prinosului de viaţă dintr-o oază îi urmează sărăcia deşertului. Tot ce fusese la Sabat promisiune şi contemplare, duminică a devenit realitate ostilă. Marc era şofer şi totodată un ghid cît se poate de amabil. Deşi a poposit în nenumărate rînduri în deşertul Negev, fie în calitate de chibuţnic, de ajutor sau de observator al acestui areal natural, nu a făcut acum nici o clipă rabat de la răbdarea şi perseverenţa învăţătorului…

Rezervaţia naturală En Avedat, cu clădiri puţine, a fost prima noastră staţie pe drumul spre deşertul pietros al sudului. Zona găzduieşte acum o filială a Universităţii din Beersheva, o unitate de cercetare a ţinutului deşertic. Întemeietorul statului, Ben Gurion, şi-a manifestat totdeauna atracţia pentru această regiune şi de aceea şi-a construit de mult reşedinţa de vară în aceste locuri. Mormintele lui Ben Gurion şi al soţiei sale, construite aici la dorinţa lui, departe de orice pompă urbană, au devenit loc de pelerinaj tăcut şi popas de contemplare pentru grupurile de vizitatori. Accesul la Parcul Naţional ne-a fost blocat de ploaia căzută în timpul nopţii, care a făcut imposibilă trecerea prin valea En Avedat, transformată într-o suprafaţă mustind de băltoace şi noroi. Dar Marc a găsit soluţia ca să putem vedea, cel puţin de a sus, adîncimea hăului. Aproximativ trei sute de metri de abrupt pînă jos, într-o rîpă săpată în masivul stîncos…

Curînd după aceea, am adăstat din nou pe o rampă întinsă între cer şi prăpastie. Dar privirea nu ne-a fost răsfăţată de imaginea unei văi înguste, ci mai degrabă de o groapă ruptă în peretele stîncii. De pe Mizpe Ramon, această înălţime presărată doar de cîteva clădiri, se vedea, privind în jos, parcul natural Makhtesh Ramon, numit şi Krater. ş…ţ Deşertul ca atare atingea aici o pustietate absolută. Ceea ce m-a determinat să fac această apreciere a fost certitudinea că în drum spre Ierusalim, „deşertul“ nu mi se va mai arăta nicăieri cu atîta pregnanţă. Am îndeplinit astfel aici prima condiţie care i se impune pelerinului în drum spre Ierusalim; nu doar că am putut respira o gură de deşert, dar am fost livraţi cu adevărat fiinţei şi nefiinţei – beneficului şi maleficului – care-i sînt proprii. Şi ca dovadă că aşa a fost, m-am împiedicat de o piatră, am căzut cît sînt de lung şi ochelarii mi-au zburat, făcînd un arc prin aer, şi-au aterizat cu bine. Din fericire, n-au avut de suferit nici ei, nici eu. M-am sculat imediat – pustiul însă mi-a dat un semn pre limba lui.

Marea moartă. En Gedi

En Gedi a fost primul obiectiv al călătoriei noastre. O oază, un parc natural ne-a făcut să uităm pentru o clipă dominaţia pietrelor, dominaţia unei materii lipsite de viaţă. Turiştii, plini de însufleţire, şi-au început urcuşul într-o cavernă, în grup sau de unul singur, iar noi am făcut la fel. ş…ţ Ce blînde erau făpturile acelea din neamul marmotelor, aşa-numiţii damani, care se apropiau de vizitatori şi adăstau pe lîngă locurile lor de odihnă, aşteptînd să li se vîre ceva de mîncat în gură. Ce m-a mirat a fost că damanii nu-i priveau pe oameni, ei îşi fereau privirea de aceşti atacatori ai naturii şi chiar ai arealului lor de existenţă, oamenii ăştia care pozau acum în binefăcători. ş…ţ Pe plajă te invitau mesele, băncile, umbrelele de soare, pentru a mai rămîne puţin. În apropierea malului pietros puteai să priveşti în jur, puteai să umbli de colo pînă colo.

De cealaltă parte, munţii – vizaviul iordanian –, la sosirea noastră mai mult bănuiţi decît văzuţi, acum se conturau precis. Monumentalitatea lor îndepărtată şi reflexele apei creau un cadru propice pentru a medita la ce-a fost şi ce va fi; era porunca ce ni s-a dat de a clarifica în profunzime şi de a purifica, pe cît posibil, tot ce ne-ar fi putut îngreuna accesul la Ierusalimul spiritual. Oare nu scăpasem de mînie? Cearta asta sau cearta aia – nu ne mai asmut din urmă ecourile lor? O vrajbă depozitată în suflet – nu ne putem desprinde de reproşurile şi dispreţul nostru?

Aici s-a ivit cu ani în urmă unul care a avut în mare măsură dreptate. S-a şi demonstrat: cine are dreptate vrea şi să-şi păstreze dreptatea. El n-o să accepte obiecţii şi fără îndoială n-am prea avea mare lucru să-i reproşăm dreptăţii sale. Pînă şi aici, stînd cu privirile aţintite asupra mării. Erau atîtea, infinit mai multe şi mai importante decît îndoiala mea; reproşul îmi fusese deja înghiţit de valuri. Şi nu depindea de mine ca să se ajungă la o apropiere, la o aplanare ce nu putea fi realizată decît în lumea ideilor, deoarece omul acela al dreptăţii nu se mai afla printre noi. Ar fi trebuit să-i cerem iertare postum? Nu voiam să-i port ranchiună celui mort, nu voiam să-i diminuez amintirea, făcînd abstracţie de faptul că nu puteam şti dacă ar fi încuviinţat o asemenea unire sau nu. Dar pînă şi acest lucru trebuia chibzuit; cum ar fi reacţionat el în faţa încercării de a înlătura diferenţele? Ar fi marşat la chestia asta? Poate. ş…ţ În vreme ce mergeam încoace şi încolo, pradă gîndurilor, s-a întîmplat ceva ce am observat abia mai tîrziu. Un fleac lipsit de importanţă care-mi aducea mereu în minte gîndurile de împăcare de la ţărmul Mării Moarte. O pietricică mi se înfipsese în talpa unuia dintre pantofii mei, şi la început nici n-am observat-o. Abia cînd un sunet ciudat a început să se facă auzit la fiecare pas al meu pe trotuarele Ierusalimului, piatra mi-a atras atenţia. Era înfiptă atît de bine, încît cu greu aş fi putut s-o scot fără să-mi fac o gaură-n talpă. Curînd însă nici n-am mai vrut să scap de ea. Zgomotul acela l-am considerat un semn. El m-a făcut să înţeleg: nu e deloc uşor să elimini din lume o divergenţă.

Ierusalim

Şi iată-ne deja făcîndu-ne intrarea în oraşul aşezat pe coastele munţilor. Cuvintele psalmistului „Picioarele noastre sînt la porţile tale, Ierusalime“ le înţelegeam astfel. Pentru a ajunge cît mai des în centru, treci prin Poarta Jaffa, pe urmă din nou prin Poarta cu lanţuri sau prin Poarta Damascului. Prin numeroasele noastre drumuri în diferitele cartiere ne loveam mereu de psalmul care ne ura: „Pace între zidurile tale şi fericire în palatele tale!“. Marc ne dăruise cu cîteva zile în urmă o carte de rugăciuni cu traducerea textului ebraic în germană, şi textul psalmului găsit acolo ne tălmăcea fraza germană a lui Luther: „Pace în temniţa ta, siguranţă în palatele tale!“.

Purtam un stigmat la picior – de cînd talpa mea fusese însemnată cu o piatră, cînd atingea caldarîmul, pasul meu scotea un sunet dur. Dar de cele mai multe ori detaliul acesta sonor era acoperit de multiplele zgomote produse de fluviile de vizitatori, de traficul intens şi de multe altele. În special pe uliţele înguste, cu nenumăratele lor prăvălioare, particularul se pierdea în general.

Totuşi, în larma asta a gheşeftului, nu lipseau accentele caracteristice, care se delimitau net de zgomotul de fond. Negustorii ne trăgeau de mînecă, prindeam din zbor şi unele propoziţii rostite în germană: „Am aici de toate... caşmir, şaluri... Salam aleikum, vino să vezi... Guten Tag, ăsta e shop-ul meu... vine-vede, alter Fuchs… Schalom, nu cumperi? Nu timp? Nu bani? Was machst du? Du, von wo?... Schalom Sabbath...

Drumul Calvarului l-am făcut într-un grup de turişti unguri – accentul limbii ne era familiar din ţinuturile noastre natale, şi ecusonul ghidului nostru, reprezentînd o ramură de măslin, ne-a uşurat orientarea pe Via Dolorosa, înţesată de pelerini. Piatra de la Marea Moartă, din talpa pantofului meu, mă făcea doar pe mine să-mi percep ritmul paşilor. Vedeam cît de greu se tîrau unele femei în etate şi unii bătrîni, sprijiniţi în cîrje sau în bastoane. Unii insistaseră chiar să fie împinşi în cărucioare. În faţa unui asemenea efort, excentricitatea reţinută a mersului meu mi s-a părut o bagatelă. Şi totuşi, din cauza acelei pietricele, mişcarea firească îmi fusese uşor afectată şi a trebuit să dau socoteală exemplar acelui „drum al Calvarului“. La capătul lui se afla Biserica Mormîntului. Un loc straniu, plin de tîlcuri ascunse. Cunoaştere atestată, cunoaştere sperată. Răstignirea lui Iisus şi mormîntul lui. Capele în nişe, capele pe pajişti, capele diferite. Secole se întrepătrund. Ce a fost acum o mie de ani, dar acum un an şi jumătate?

Joachim Wittstock este profesor, cercetător şi scriitor de limbă germană din România.

Selecţia fragmentelor şi traducere de Nora Iuga

Foto: Commmons Wikimedia

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

nava sub pavilion liberian lovita in marea neagra png
O navă cu 3.400 de tone de GPL, care se îndrepta spre România, lovită de patru proiectile și scufundată în Marea Neagră
O navă-cisternă care transporta gaz petrolier lichefiat (GPL) şi care s-a scufundat marţi, 17 noiembrie, în Marea Neagră, în largul Bulgariei, a fost lovită de proiectile, au declarat un guvernator regional şi surse din domeniul securităţii maritime.
imagine principala jpg
De la Salzburg la Constanța. Cum devine muzica clasică un motiv de călătorie
Salzburg, Lucerna și Aix-en-Provence au transformat festivalurile de muzică în repere ale identității lor culturale și în argumente pentru atragerea turiștilor. La Constanța, prima ediție Cazino Music Festival deschide o direcție similară și aduce artiști de pe marile scene internaționale...
Sean Little BBC 1500 jpg
Un bărbat și-a luat o săptămână liberă ca să joace GTA 6. Soția și fiica au semnat un contract prin care se obligă să nu îl deranjeze
Sean Little, un scoțian de 38 de ani, și-a luat o săptămână liberă de la muncă pentru a juca GTA 6, unul dintre cele mai așteptate jocuri video ale ultimilor ani. Bărbatul și-a convins soția și fiica să semneze un contract prin care se obligă să nu îl deranjeze în această perioadă.
romarm Foto Romarm
Aproape 100 de funcții de conducere ar putea dispărea la ROMARM. Reforma companiilor de stat vizează zeci de mii de angajați
Poșta Română, ROMARM, Salrom și Plafar, pe lista fuziunilor. Zeci de mii de angajați, afectați de proces. Reforma majoră pregătită în cazul companiilor de stat.
cristian faur elena cristea brenciu narcisa jpg
Cristian Faur, noi dezvăluiri despre Elena Cârstea, aflată pe patul de spital. Ce i-a cerut artista
Compozitorul Cristian Faur, unul dintre prietenii apropiați ai Elenei Cârstea, a oferit noi informații despre starea de sănătate a cântăreței. După ce a fost internată de urgență la Spitalul Floreasca din București, artista dă semne de recuperare.
calorifer pixabay jpg
Căldura revine în mai multe cartiere din București după repornirea CET Vest. Termoenergetica anunță când se va normaliza furnizarea
Termoenergetica a anunțat miercuri, 18 noiembrie, că alimentarea cu apă caldă și căldură se va îmbunătăți treptat în mai multe zone din București, după repornirea CET București Vest și reconfigurarea rețelelor de distribuție.
prune uscate eatingwell1 jpeg
Prune uscate sau curmale: care este gustarea mai bogată în fibre?
Atunci când vrem să adoptăm un stil de viață mai sănătos și să renunțăm la dulciuri, o modalitate ușoară de a savura deserturi sănătoase și naturale este să apelăm la prune uscate sau la curmale. Însă, dincolo de gustul bun, puțini oameni știu că aceste două alimente sunt și foarte sănătoase.
Calea victoriei Strazi deschise foto FB jpg
Calea Victoriei, record european la scumpirea chiriilor. Cât a ajuns să coste un spațiu comercial
Chiria spațiilor comerciale de pe Calea Victoriei a ajuns la 90 de euro pe metru pătrat pe lună. Avansul anual, cel mai mare dintre piețele europene analizate de Cushman & Wakefield, a dus Bucureștiul pe locul 35 în clasamentul mondial.
liberty-steel-sidex-galati
Liberty Galați anunță repornirea laminorului de țevi sudate pe 23 noiembrie
Laminorul de Țevi Sudate de la Liberty Galați urmează să reia producția pe 23 noiembrie, cu angajații acestui sector rechemați la lucru. Potrivit companiei, contractele existente asigură peste două luni de activitate, însă marile laminoare ale combinatului rămân oprite.