Iuda. Eșecul libertății

Publicat în Dilema Veche nr. 791 din 18-24 aprilie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Pomenit de 22 de ori în Noul Testament, Iuda își face intrarea în Evanghelia după Matei (10, 4) ca ultimul dintre cei doisprezece chemați la apostolat și iese din scenă odată cu alegerea lui Matia în locul său (Fapte 1, 16-26): o acoladă dramatică pe care textele, în afara unor accente – cele mai multe din Evanghelia după Ioan –, o tratează cu sobrietate. Originar din Qeriyyot sau Karioth, cetate a tribului lui Iuda, cel care avea să și vîndă Învățătorul primise „chemarea“ și, împreună cu ea, darurile spirituale de care se bucuraseră toți ceilalți. Iuda nu era un nou-venit, un căutător ezitant sau un „infiltrat“ într-o comunitate sudată. Evanghelia după Ioan devine mai explicită în privința motivelor căderii sale: atașamentul față de bani și posesiunea demonică. Însă pentru mulți nu e mai puțin misterioasă eficacitatea unei patimi, de altfel destul de banale, în proximitatea însăși a Fiului lui Dumnezeu!

Cheia trădării este, potrivit Sfîntului Ioan Gură de Aur, avariția – rădăcina tuturor relelor –, care are puterea de a-l face pe cel stăpînit de ea să nu mai cunoască nimic altceva în afara unei nesățioase dorințe de a avea. Astfel, toate învățăturile, darurile și căile de salvare oferite de Iisus lui Iuda au fost evacuate, sugrumate în uitare. Și totuși, cînd miza era atît de mare, prețul de 30 de arginți pare a fi prea puțin rezultatul unui calcul de înavuțire… Prevestit și el într-un fragment din Zaharia 11, 12-13, prețul putea fi expresia arghirofiliei, dar nicidecum mobilul trădării. De altfel, obscuritatea care învăluie actul lui Iuda ține mai degrabă de registrul motivației, al cauzei sale spirituale. Or, dacă ne amintim episodul ungerii din Betania, se întredeschide o fereastră pentru a înțelege cum se situa Iuda față de misiunea lui Iisus, pentru că în spatele nemulțumirii sale față de o risipă devoțională feminină stă o distanță critică și o perspectivă proprie asupra a ceea ce trebuia făcut. El e personajul din scenă care nu privește ca ceilalți și nu se lasă prins de evenimentul pe care îl are sub ochi; dimpotrivă, calculează, cîntărește, face figură aparte. Are Împărăția alături, la o întindere de mînă, dar o ratează. Rubens îl va înfățișa exact așa: dintre cei doisprezece din jurul lui Iisus, el e singurul care se uită spre noi, iese din scenă, are o reflexivitate care îl izolează.

Ar fi putut Iisus, profețind în mijlocul apostolilor că va fi „dat“ de unul dintre ei, să-i schimbe inima? Sau a fost Iuda instrumentul necesar al dramei mîntuirii? Încercările literare de a înțelege resorturile lăuntrice ale unei astfel de personaj, de la poemul Der Messias al lui Klopstock la Leonid Andreiev sau Nikos Kazantzakis, s-au instalat în această tensiune a rolului său într-o tramă care trebuia să conducă la jertfa pe cruce a lui Hristos: în esență, Iuda ar fi acceptat riscul damnării pentru ca misiunea salvatoare a lui Mesia să se împlinească. Stranie răsturnare de perspectivă, simptomatică, de altfel, pentru modernitate. De la cel care nu l-a înțeles deloc pe Iisus, de unde și trădarea sa, Iuda ia, treptat chipul celui care l-a înțeles cel mai bine și a acceptat să se sacrifice.

Or, dincolo de îngroșarea grotescă a personajului și condamnarea sa fără apel, ceea ce ne transmit secole de reflecție e ceva mult mai subtil. Problema lui Iuda constă în felul de a-și folosi libertatea, exprimînd astfel miza originară a creării omului. Nu știm cum era în realitate, însă textele ne lasă să înțelegem că avusese destule prilejuri de a mărturisi gîndul care îl rodea și pe care avea să-l urmeze în locul fidelității răbdătoare. Origen îl vedea ca pe o victimă a propriei neglijențe spirituale, săgetat de diavol acolo unde era mai vulnerabil. Augustin ținea să accentueze cauza căderii finale: neîncrederea în mila divină, în posibilitatea de a fi iertat. Iremediabilă nu a fost trădarea, ci disperarea, dar în amîndouă era o libertate care se prefera pe sine, ratînd sensul misiunii lui Iisus și, împreună cu ea, al propriei vieți. Trăind în preajma Fiului lui Dumnezeu, Iuda își păstrase intactă capacitatea de a-l refuza. Eșecul a venit abia odată cu judecata pe care și-a aplicat-o singur, cu luciditatea remușcării care ucide dacă-i refuză lui Dumnezeu libertatea de a ierta. Plînsul lui Petru, după lepădarea de Iisus, a fost semnul unei alte alegeri.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.