După douăzeci de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Între 7 și 9 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea vizita România. Era prima sa călătorie într-o țară majoritar ortodoxă și avea să fie, la o privire retrospectivă, cea mai solară primire dintre toate pe care le-a avut, spre sfîrșitul pontificatului, în lumea ortodoxă. Începea atunci, la București, un itinerariu dorit a fi o îmbrățișare a celor două părți ale creștinismului european la trecerea dintre milenii. În pofida suferinței personale, Ioan Paul al II lea transmitea în toate locurile unde era primit, accep-tînd uneori situații delicate, îndemnul ca cei doi plămîni, răsăritean și apusean, să învețe să respire împreună. Să trecem pragul speranței! – suna titlul cărții sale dedicate mileniului ce stătea să înceapă.

Primul său pas ca pelerin în lumea ortodoxă l-a făcut, așadar, în România, dînd șansa unei relansări globale a imaginii țării noastre, devenită dintr-o dată, sub reflectoarele presei care însoțea o vizită pontificală, „o punte între Orient și Occident“, „un Bizanț latin“, spațiul unei noi „Cincizecimi spirituale“, în fine, o țară care ieșea din comunism, dar care avea potențialul și demnitatea presupuse de aspirațiile sale europene. Imaginile-efigie ale acelei vizite au avut un ecou intens și prelungit: îmbrățișarea cu Patriarhul Teoctist și binecuvîntarea comună, emoția întîlnirii cu Cardinalul Alexandru Todea, discursurile pronunțate toate în românește, accentele simbolice care au marcat cele trei zile și, mai ales, strigătul participanților la slujbe: „Unitate! Unitate!“.

Apelul spontan al laicilor și îmbrățișarea cu Patriarhul, a cărei semnificație trecea dincolo de momentul și locul în care se petrecea, au fost tezaurul de speranță pe care Ioan Paul al II-lea l-a purtat cu sine, moștenirea pe care a lăsat-o în relație cu România succesorilor săi. Și iată că, după douăzeci de ani, un episcop al Romei venit de pe continentul american, care și-a luat pentru prima dată în istoria de 800 de ani a franciscanismului numele sfîntului din Assisi, își asumă misiunea de a construi o punte cu acel moment solar. Vizita are de această dată o alură mai complexă și reprezintă o completare firească, menită să reflecte maturitatea unei societăți la trei decenii de la căderea comunismului. Ea vine însă și într un context în care lumea ortodoxă este tulburată de tendințe contrare și de vechi istorii nerezolvate. Dar nu este mai puțin adevărat că nici la sfîrșitul anilor ’90 situația nu era mai încurajatoare. Oricum, într-o astfel de vizită, indiferent de numărul momentelor din program, ponderea relației cu Biserica Ortodoxă rămîne preeminentă și de lungă durată.

Francisc are, de altfel, o reală sensibilitate față de spiritualitatea ortodoxă, din care știe să facă o sursă de inspirație și discernămînt în cuvintele și faptele sale. În plus, prezența sa la București vine după o serie de întîlniri și acțiuni comune cu Patriarhul ecumenic, Patriarhul Ierusalimului, Patriarhul Moscovei sau cel al Antiohiei. Dar întîi de toate, el vine în țara celor care au fost primiți cu zecile de mii în biserici catolice din Italia și din întreaga Europă occidentală pentru a se putea ruga în propria credință și limbă. E o situație nouă, pe care istoria ultimelor douăzeci de ani a făcut-o urgentă, punînd la încercare solidaritatea „fraților separați“. Și, trebuie spus, în cele mai multe cazuri, ospitalitatea oferită diasporei ortodoxe române, mai numeroasă decît celelalte, a fost în măsură să exprime moștenirea spirituală a vizitei Papei Ioan Paul al II-lea.

Francisc va mai împlini un gest de continuitate și totodată de dreptate istorică: beatificarea la Blaj a episcopilor martiri greco-catolici, simboluri ale rezistenței anticomuniste. Mîngîierea oferită de Ioan Paul al II-lea Cardinalului Todea la București va rodi astfel în „mica Romă“, la 100 de ani de la Marea Unire, al cărei herald fusese Iuliu Hossu, predecesorul său in pectore, și în prezența Cardinalului Lucian Mureșan, el însuși martor al opresiunii și persecuțiilor.

Astfel, vizita istorică din 1999 conținea semințele-făgăduințe ale unor ulterioare întîlniri, pe care le vom vedea prin primirea Papei Francisc de către Patriarhul Daniel la Catedrala Națională, a cărei cruce inițială din Piața Unirii primise o binecuvîntare comună, precum și în celelalte momente care vor cuprinde comunitățile catolice în diversitatea lor istorică și actuală.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.