Dezastre prea mici

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Azi, cînd atacurile terorismului de matrice ISIS însîngerează atîtea țări, se aduce iarăși vorba despre „Europa creștină“. Nu pentru că europenii s-ar mai simți cetățeni ai vechii christianitas. După asasinarea preotului francez, președintele Hollande a văzut în asta tot un atentat la integritatea… Republicii! Revenim la conștiința europeană ca patrimoniu iudeo-creștin doar pentru că adversarii jihadiști ai democrațiilor laice ne percep ca atare. Pentru ei, sîntem simultan materialiști, apostați și necredincioși. Adică niște ratați, în ordinea adevărului revelat. Trădători ai religiei veritabile, care este islamul. Pe scurt, europenii, mai ales occidentali, ar fi putut uita în continuare din ce uriașă experiență spirituală și culturală provin. Totul e supus amneziei organizate. Abia critica ideologizată și asasină pe care ne-o adresează islamul radical ne trezește din letargia hedonistă. 

Cu toate aceste amenințări directe, existențiale, nu mi se pare că Europa are prea multe resurse pentru un revival creștin. Secularizarea e organic legată de democrație și nimeni (în afară de unii antropologi ai religiei, precum Marcel Gauchet) nu o mai privește ca rod al creștinismului („religia ieșirii din religie“). Cei mai mulți cetățeni europeni sînt convinși (pentru că așa li s-a spus la școală și în media) că „laicitatea“ și creștinismul sînt noțiuni antagonice. Apoi, s-a produs deja moartea vieții liturgice: preotul cu gîtul tăiat în altar slujea misa în prezența a două călugărițe și doi enoriași. E simbolic. Lumea apuseană merge tot mai rar la serviciile divine. Crede că nu are de ce să-I mulțumească lui Dumnezeu. Bisericile s-au golit. Dacă mai vine cineva, e fie din înalta burghezie, fie persoană în vîrstă sau cetățean activ, care aduce haine pentru „charity“. Evident, situația, pe țări, e deopotrivă mai complexă și mai nuanțată. Nu poți spune că Estul (mai puțin dezvoltat) e mai credincios, pentru că ateismul din Cehia nu are egal în toată Europa. Nici că Vestul e radical decreștinat, pentru că Italia, bunăoară, are un catolicism vital (și, mai nou, o vizibilă inserție de ortodoxie românească). Mă refer însă la starea generală, medie, de spirit: radicalii islamiști ne atacă pentru o religie (după ei falsă) pe care cei mai mulți dintre noi au transformat-o în „patrimoniu“, „vestigiu“ sau „anacronism“. 

În fapt, creștinismul e personalist și liberal. Adică mizează pe realitatea persoanei libere. „Iată, stau la ușă și bat“, zice Hristos. Nu am mai auzit de divinități atît de politicoase, de respectuoase cu opțiunea mea neconstrînsă. Și tocmai de aceea, revenirea europenilor la creștinism s-a făcut rar, in extremis, nu prin legi sau decrete, ci numai după ce nebunia războaielor interconfesionale sau cea a celor două războaie mondiale a distrus aproape totul. Sînt liber să cred că Biserica Lui Hristos nu va fi biruită nici de „porțile iadului“. Așa cum ateul ori agnosticul de lîngă mine e liber să creadă că universul n-are cauză și nici scop. Singura problemă în acest paradis al pluralismului de opinii e aceea că nu mai avem un referențial comun în termenii supraviețuirii: dacă ar fi atacate casa, familia, țara și Uniunea politică din care fac parte (nu punctual, ca acum, ci pe scară largă), oare ce ne-ar mai motiva spre luptă, spre rezistență, spre apărarea modului nostru de viață? 

Le sîntem superiori altora pe plan economic, financiar, militar. Pînă și corectitudinea politică este, în esența ei, o formă de condescendență autoculpabilizatoare. De aceea, fie la dreapta mai conservatoare sau la stînga progresistă, avem impresia că tema ciocnirii civilizațiilor e un joc video. Ceva virtualmente imposibil. Cred că trebuie să mai așteptăm: pentru moment, fanaticii care ne taie gîtul, strivesc lumea cu camionul, trag cu mitraliera în teatre și atacă lumea cu maceta sînt protejați de sistemul judiciar al unor democrații funcționale. Pentru o adevărată trezire spirituală, europenii au nevoie de dezastre mult mai ample. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?