Dependenţe, mari şi mici

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Dependenţe, mari şi mici jpeg

Ferice de cei care n-au avut niciodată dependențe. Și aici nu mă refer, neapărat, la cele majore, de care nu mai poți scăpa decît cu spitalizarea sau moartea. De genul consumului de droguri sau de alcool, excesiv, de pastile etc. Nu. Ci la cele mărunte, cu care ne luptăm sau în a căror voie ne lăsăm mai la tot pasul. Bem, de pildă, cîte o bere, două seara, la televizor, adînciți într-un meci sau film. Sau ne uităm la seriale, cînd apucăm: un episod, două, trei, un sezon, neverending story… Ne „împrietenim“ (a cîta oară?) cu Lorelai și Rory Gilmore, din, evident Gilmore Girls, și vedem, unii dintre noi, pentru a nu știu cîta oară, episoadele în care Rory urma să plece la Harvard (deși, e adevărat, în final se hotărăște pentru Yale). La fel, vedem a n-a oară Gossip Girl, un serial cu adolescenți care, de fapt, nu e despre adolescenți și ne identificăm, tot a n-a oară, cu personajul cel mai antipatic, pînă la urmă, Blair Waldorf, o prințesă de Manhattan, oribilă în cea mai mare parte, dar, pe alocuri, capabilă și de pasiuni și sentimente nobile.

În timp ce te uiți, ronțăi așa, frugal, ce-ți trece prin cap sau, eventual, ce ingurgitează cei de prin seriale: ei beau un cocktail, îți vine să-ți faci unul; ei mănîncă ceva chinezesc, comanzi un pui picant cu orez… etc. Ne plac comediile romantice? Nu vedem una sau două, ci vreo cinci, pentru că merităm. O vedem încă o dată pe Bridget Jones, 1, 2, 3 și 4, mai suspinăm încă o dată la Sleepless in Seattle sau la Something’s Gotta Give sau It’s Complicated, punem a n-a oară cîntecele din Mamma Mia!

Și, dacă avem o problemă, să zicem sentimentală, sau dacă, pur și simplu, ni s-a urît cu rutina vieții, cu repetarea acelorași gesturi timp de ani, încercăm variate alte mici excese și/sau dependențe: mergem la shopping, în special în raioanele de obiecte inutile. Ce plăcere mai mare decît a achiziționa multe și mici obiecte inutile, care-ți umplu fără de cruțare spațiul, pînă la sufocare? Sufocare în urma căreia nu mai ai suflu și energie să mai constați și golul din jurul și din interiorul tău, care, altfel, se poate strecura prin cea mică crăpătură întîmplătoare.

Sau poți cumpăra teancuri de cărți, unele serioase, altele precum Sufletul pereche te cheamă (Russ Michael, Editura For You, 2002, traducere de Monica Vișan), care te îndeamnă serios la fapte mari. Ori haine, dacă ești genul ăsta, pe care le tot probezi, cu etichetă, apoi le schimbi și-ncerci mereu altele și altele, într-o nemulțumire și o continuă dorință de perfecționare.

Ori poți, pur și simplu, să te duci spre frigider, să te uiți, așa, din întîmplare, în el. Și apoi să iei, mai întîi cu grijă, delicat, o bucățică de brînză nesărată și un iaurt degresat. Apoi, treptat, după o privire mai lungă și mai sfredelitoare, să le adaugi un șnitel de pui, crocant, dar cu alură inofensivă. Apoi o porție de salată. Și, de ce nu, una de piure. Urmată de o cremă de legume, neînsemnată, cu cîteva crutoane. Toate cerînd un pahar de vin după și, de ce nu, puțină ciocolată. Și așa ajungi, fără să-ți dai seama, în slalomul tău printre plăceri și justificări, de-a dreptul bulimic.

Există și varianta inversă, aproape anorexică, obsesia de a fi „în formă“: nu mănînci nimic aproape, bei doar sucuri de fructe și ceaiuri verzi și, eventual, mai ciugulești dintr-o salată. Faci gimnastică, și acasă, și la sală, cu îndîrjire, neobosit, apoi mergi, pe jos, înoți. Și, între toate astea, te uiți insistent în oglindă și, nu știu cum, apuci s-o faci doar atunci cînd lumina soarelui nu e nicidecum palidă, ci intensă, de un alb-galben orbitor, care-ți prezintă fiecare detaliu în imperfecțiunea lui, de la ridurile care nu sînt de expresie, la dușmănoasa celulită etc.

Există și dependențe mai grave, ideologice, să le zicem. Ești un tip atît de corect politic încît orice atribut, uneori inofensiv, la adresa vreunei margini ți se pare o injurie și orice lipsă de entuziasm, în aceeași direcție – o ofensă. Sau, mai grav, atît de „tradiționalist“ încît ajungi să negi, pur și simplu, existența persoanelor diferite, sexual sau etnic, de tine. Un asemenea tip de dependență te face să te simți atotștiutor, puternic, infailibil. Totul e să nu te facă să ajungi criminal, cum a cam dovedit-o istoria. Poți fi, iarăși, dependent afectiv: nu poți trăi pe contul tău, pur și simplu, ci te lipești ca o ventuză de o persoană sau alta, sub pretextul iubirii. De fapt, nu te poți autosusține, te zbați, încă difuz, în faza unei copilării prelungite, nefiresc întîrziate, în care aluneci ca Bambi și te răsfeți lăsîndu-ți greutatea în seama vreunui Thumper ocazional.

Dependențe mai sînt, cu siguranță, destule, mari și mici. Deliberat le am lăsat pe două, grele și greu de descifrat, pe altă dată (poate): cea religioasă și cea sexuală. Pînă atunci, continuăm să patinăm printre cele mici, ingurgitînd, cînd cu lingurița, cînd cu polonicul, mîncare, băuturi, obiecte și seriale, sperînd să supraviețuim măcar nu total dizgrațios.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Nemtoaica jpg
Mondialul „păcătoșilor“: Cât costă să savurezi meciurile cu alcool și femei în bikini, la Doha VIDEO REPORTAJ
Totul are un preț pe această lume, inclusiv „driblarea“ restricțiilor religioase într-o țară islamică.
Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.
 Plata online cu cardul jpg jpeg
Cum se pot fura banii de pe cardul bancar fără ca hoții să aibă acces fizic la instrumentul de plată
Un bărbat din Brăila a profitat de faptul că o persoană a postat pe Facebook o poză cu cardul pe care îl pierduse și a sustras diverse sume de bani de pe acesta. A repetat isprava câteva luni mai târziu cu un alt card pierdut

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.