Dăruim, zice-se...

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
Spital, în Franţa jpeg

De Crăciun – ştim, cu toţii – ar trebui să fim generoşi. Să dăm ceva cuiva, cît şi cum putem. Sau să facem vreun gest pe care, altfel, nu prea îl facem.

În fiecare an, de Crăciun, încerc să nu fiu Scrooge. Ştiţi că nu-i uşor? Nu-i uşor nici măcar să dai ceva cuiva, să faci pomană, cum se zice. Îmi aduc şi acum aminte de ultima dată cînd am fost să împart colivă în cimitirul Bellu: coliva era bună, făcută de măicuţe. Primul cerşetor s-a uitat dispreţuitor la mine şi m-a întrebat: „Bani nu aveţi?“.

Mi s-a mai întîmplat povestea asta şi în alte circumstanţe. E un cîine bătrîn în spatele blocului, care abia se mişcă şi doarme pe canale să se încălzească. E departe de a fi frumos, are blana scurtă şi aspră, de un galben spălăcit. Pe bot are o cicatrice, semn ale unei vieţi nu chiar line. Arată ca un fost bully care a trebuit să se retragă nu din motive de conştiinţă, ci de vîrstă... (desigur, e doar un cîine...). Pe scurt, am încercat să-i dau ceva de mîncare: resturi de carne gătită. Nu le-a vrut. Le-a mirosit şi a plecat.

Nu e uşor să dăruieşti. Trebuie să ştii cui şi cum s-o faci. Sînt convinsă că acum pîrghiile s-au mai reglat şi în domeniul ăsta, am văzut la intrarea în multe magazine cîte o cutie sau un coş cu obiecte pentru copiii săraci (orice ar fi însemnînd asta...). Unele librării te îndeamnă să le dai cărţile sau jucăriile vechi. Am auzit şi de diverse proiecte binevenite în şcoli: copiii din şcoli şi licee mai... răsărite sînt rugaţi nu numai să aducă jucării sau haine mai vechi, pentru alţii, din sate sau zone mai... defavorizate, ci sînt organizate chiar acţiuni mai complexe pentru aceştia din urmă. De pildă, la Colegiul Naţional „Sf Sava“, elevii au fost rugaţi să facă prăjituri. Prăjiturile au fost vîndute în liceu, iar banii luaţi pe ele au mers către copiii în nevoie.

Asta în ce priveşte „dăruitul“ oarecum instituţionalizat. Există, însă, şi varianta mai... personalizată. Fiecare îşi are lista lui de persoane pe care să le ajute sau măcar să le... bage în seamă cel puţin de sărbători. Sînt oameni în vîrstă, singuri, pentru care un telefon contează, ca să nu mai spun o vizită. Nici aici nu e întotdeauna simplu. Am asemenea prieteni vîrstnici, cu care e greu să comunici, după un timp, pentru că sînt mult prea obişnuiţi cu singurătatea. O doamnă în vîrstă stă mereu în faţa televizorului, ba uneori chiar combinat cu radioul, în aşa fel încît, cînd o suni sau o vizitezi, abia aude ce-i spui. Un alt domn, care nu mai iese de mult din casă, din cauza unui Parkinson, e aproape agresiv cînd vrei să comunici cu el: ca un lup singuratic care a renunţat la haită şi, cînd vreun membru al ei încearcă să reintre în legătură cu el, îl atacă...

Şi totuşi, în ciuda barierelor de socializare, chiar şi oamenii aceştia se bucură de comunicare. Trebuie să ai puţină răbdare cu ei, cel puţin în momentele de început... Graniţa dintre noi şi ei mi se pare atît de subţire... oricînd o putem şi noi trece, şi părăsi, de voie sau de nevoie, haita...

În sfîrşit, pe lîngă ajutorul instituţionalizat sau cel acordat celor din cercurile mai îndepărtate, mai există unul, chiar sub nasul nostru, pe care-l ocolim, bezmetic, de multe ori: cel dat celor cu adevărat apropiaţi. Atît de aproape de noi, încît uneori nici nu-i observăm. Îşi au şi ei nevoile, chiar şi capriciile lor. Măcar de Crăciun putem avea un pic mai multă răbdare pentru ei şi – de ce nu – toleranţă.

Desigur, e uşor să spui diverse lucruri mai mult sau mai puţin măreţe. Evident, mai greu e să le pui în practică. Cu ocazia asta mi-am amintit de cît de multe nu am făcut eu, una, pînă la capăt, şi de cîte persoane am dezamăgit, chiar fără să vreau: asumîndu-mi mai mult decît puteam duce, nu am reuşit, în multe cazuri, să mă ţin de cuvînt.

Îmi pare rău pentru asta. Cum rău îmi pare şi pentru diverşi alţii care nu au fost ei, de data asta, prea simpatici sau prea drăguţi cu mine. Încerc să-i iert, sau cel puţin să trec mai departe, în ce-i priveşte, fără ură şi părtinire. Cred că ăsta-i spiritul Crăciunului.

Sau ce a mai rămas din el. Pentru că deja momentul lui culminant a cam trecut. Sper să mă (ne) mai ţină ceva din ideea şi atmosfera de Crăciun şi pînă la anu’.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Am cîntat Go West la Moscova
Îmi tot fuge gîndul la fata deloc înaltă din Ucraina, care m-a oprit zîmbind pe holul Teatrului Bolșoi și mi-a făcut poze în timp ce imitam balerinele. Sper că va dansa toată viața, așa cum a visat.
Zizi și neantul jpeg
Balonzaid
Odată intrată în grupul de școlari și protejată de el, din potențială Scufiță Roșie deveneai pitic.
965 18 Adina jpeg
Pisicile și oamenii lor
Așadar sînt foarte mulți oameni care se adună în jurul acestor pisici ale nimănui – de la cei cărora „li se face milă”, ca mie, și se îndură să adopte, la donatori, la oengiști și la doctori.
965 19 Stela jpg
„Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire” – interviu cu Erwin KESSLER, directorul MARe/Muzeul de Artă Recentă –
Vizitatorii vin la MARe ca să se simtă bine, nu ca să își îndeplinească o îndatorire, o corvoadă culturală, din spectrul instruirii obligatorii.
p 20 WC jpg
Despre Marin Tarangul: cum începe lectura
Despre Marin Tarangul a scris Andrei Pleșu două propoziții care m-au făcut să nu mă las pînă nu îl citesc în întregime.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Francisc și Clara
Într-o istorie a prieteniilor spirituale, Francisc și Clara au o întîietate necontestată.
640px Bucharest city jpg
Zgomotul curățeniei
Dacă ne uităm în Planul de acțiune pentru aglomerarea București disponibil pe versiunea veche a site-ului Primăriei Municipiului București, observăm că măsurile sînt direcționate către zgomotul generat de traficul rutier, feroviar (tren, tramvai), aeroportuar și industrial.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O cercetătoare vorbește despre emoțiile animalelor și spune că cimpanzeii sînt capabili să se împace după ce au avut o dispută. Asta schimbă cu totul perspectiva asupra semenilor noștri care rămîn supărați ca văcarul pe sat.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.

Adevarul.ro

Angelina Jolie si Brad Pitt FOTO Getty Images jpg
Angelina Jolie îl acuză pe Brad Pitt de abuz: „A apucat-o de cap și a scuturat-o”
Într-un proces privind o cramă franceză pe care cei doi au cumpărat-o, Angelina Jolie spune că Brad Pitt a apucat-o de cap și a atacat doi dintre copiii lor în timpul călătoriei din 2016.
Pamela Popa profesor Teach for Romania FOTO arhiva personala (3) jpg
Profesoara care își formează elevii ca lideri și le crește stima de sine prin jocuri de rol. Îi duce și în țări din Europa
Pamela Alina Popa, profesor la o școală din județul Timiș, îi învață engleză pe elevii săi prin metode atipice, dar face cu ei și dezvoltare personală și le formează abilități care îi pregătesc pentru viața de adulți.
ciolacu ciuca FOTO Mediafax
Val de derogări pentru organizarea concursurilor de angajare la stat
Puterea începe să dea tot mai multe derogări de la legea privind înghețarea angajărilor la stat până la finalul anului. Alte instituții solicită și primesc acceptul pentru mărirea schemelor de personal.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.