Cum (îmi) mai trece anul

Publicat în Dilema Veche nr. 610 din 22-28 octombrie 2015
Extenuantul efort personal jpeg

În fiecare an, toamna tîrziu, cînd lumina aurie se cam transformă în întuneric mocirlos, încep să simt cum se apropie Crăciunul. Crăciunul e, pentru mine, reperul absolut. Toate celelalte se măsoară şi se apreciază de la un Crăciun la altul. 

Timpul meu obişnuit se împarte în două: cel de dinainte de Crăciun şi, desigur, cel de după. Cel de dinainte îşi are şi el etapele lui: cel cu foarte mult înaintea Crăciunului, cu mult, şi cel chiar de dinaintea lui, precum cel de acum. Cel de dinaintea Crăciunului, chiar cu o lună, o lună şi jumătate, nu are importanţă, e aproape perfect: un timp al aşteptării fericite (la fel cum cel de imediat după mi se pare îngrozitor de trist).

Spun „aşteptare fericită“, deoarece Crăciunul nu te poate dezamăgi. Nu e vorba de aşteptarea unei acţiuni legate de o persoană, cu meandrele ei, despre care nu ştii niciodată cum se va răzgîndi. Crăciunul e sărbătoarea religioasă fericită, domesticită, adaptată micimii noastre consumiste şi instinctiv iubitoare de drăgălăşenii kitsch, e supranaturalul apropriat. Ce se serbează atunci e prilej de bucurie şi va fi mereu, indiferent de fiţele noastre omeneşti. De aceea şi „avem voie“, în sfîrşit, la multe şi mici obiecte inutile, la generozităţi neraţionale, îndopări excesive şi bucurie pe termen lung, ca stare, nu ca moment. 

Tocmai de aceea, indivizii ca mine, dependenţi de bucurie, cît de mică ar fi ea (care pozează în pesimişti ca să nu le fie mai rău decît pot duce), raportează tot restul anului la perioada de Crăciun. Ce se întîmplă de la Crăciun încolo măsoară cît mai e de la rutină la bucurie (cu menţiunea, desigur, că şi rutina îşi are bucuriile ei). 

Constat că, mai în fiecare an, lucrurile se repetă, din fericire, dar şi din păcate. Imediat după ce trec Crăciunul, Anul Nou şi toate cele, vine o perioadă static-neagră, de penurie şi depresie, după prea multă strălucire şi mahmureală. Cam pînă de Sf. Valentin, sărbătoare îndelung şi degeaba contestată, prilej cu care te înveseleşti, oricît de artificial ar părea, dar îţi şi mai refaci finanţele şi resursele, în general subminate de consumul excesiv de Crăciun. După Sf. Valentin urmează 1 martie, şi 8 martie, într-o revărsare a feminităţii primăvăratice – înviorătoare pentru doamne, extenuante pentru bărbaţi.

Dar nu contează. Sărbătorile astea aduc după ele, tîrîş-grăpiş, primăvara şi unul din puţinele momente în care oraşul e suportabil. În culori din cu totul altă gamă decît cele ale toamnei, cu mirosuri afrodiziace şi cu un aer pe care, în sfîrşit, îl poţi adulmeca. Te mişti sprinten, faci lucruri, te îndrăgosteşti. Vine Paştele, cu postul lui greu şi tristeţea-i mereu apăsătoare, pe care nu poţi să nu o simţi atîrnîndu-ţi pe umeri.

Ca apoi „să se dea drumul“ la soarele întîi mîngîietor, apoi arzător, dogoritor, criminal, care se înalţă tot mai sus şi mai strategic plasat, în aşa fel încît să nu prea existe nici un cotlon din oraşul cenuşiu unde să te mai poţi adăposti. Poate doar prin fuga din el în vacanţele „obligatorii“ la mare, unde, cu coşul de rafie bucşit sub braţ, trebuie să te îndrepţi zilnic spre plaja care îţi va asigura bronzul, dar şi poveştile de litoral, care te vor face cool pentru vara aceea. Dar şi, din fericire, în propria locuinţă înecată în izbăvitor-enervantul aer condiţionat, care-ţi permite, practic, să exişti şi să te mişti liber într-o realitate de imitaţie. 

După care, desigur, ne întoarcem de unde am plecat: iar vine toamna, cu sentimentul ei de început, cu nuanţele ei fabuloase şi abundenţele ei, şi, în cele din urmă, cu aşteptarea bună de dinaintea Crăciunului. Înainte de care realizezi că, în mai toate etapele astea descrise pînă aici aşa, pe deasupra, superficial, există şi vor exista mereu şi micile/marile gesturi permanente, indiferente la schimbările lumii şi ale naturii, care te ţin pe linia de plutire şi te ajută să te tîrăşti/avînţi pînă la Crăciunul următor. Fie că e vorba de conversaţii, gesturi de afecţiune, întreprinderi utilitare, incursiuni intelectuale sau impulsuri creative.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.