Colacul roșu

Publicat în Dilema Veche nr. 842 din 28 mai - 3 iunie 2020
Colacul roșu jpeg

nepotului meu preferat, Alex

Sub soarele Siciliei, toate culorile par mai bogate, mai saturate, și acest lucru se poate observa îndeosebi în lucirile de cleștar ale unor ape ireal de albastre. Tencuielile caselor vopsite în ocru, roșu sau gălbui sînt adesea coșcovite, însă acest fapt nu are importanță, căci lumina spală fațadele cu generozitate și face să lucească chiar și zonele mucede și înnegrite. Oricum, acest ajutor divin nu era necesar în incinta amplă a hotelului Bellavista, unde totul părea construit ieri și dat în folosință azi. Edificat în jurul unei vaste curți interioare, care avea darul să-l protejeze de briză, hotelul privea spre cele două piscine tentaculare, una mare și adîncă, pentru adulți, și una mai mică, în jurul căreia stăteau adunați circa 20 de copii preponderent sicilieni, cîțiva din Regatul Unit și cîțiva nemți. Un scaun înalt, la care se putea ajunge doar pe o scară, străjuia vigilent piscina și, agățat la baza lui, impunea respect un colac mare și roșu, pe care scria cu litere de-o șchioapă, cu alb, „non toccare”. O umbreluță multicoloră proteja de soare scaunul care, din cine știe ce pricină, era gol în momentul în care un cuplu de turiști proaspăt cazați apăru cu prosoapele pe umeri și se opri la piscina adulților, în timp ce odrasla lor, un băiețel blond de maximum 6 ani, strigat pe nume Alex, țîșni entuziast spre piscina cea mică. Spre surprinderea copiilor care îi observaseră cu interes venirea, prinse din fugă colacul roșu și plonjă în apă, bălăcindu-se frenetic, ca și cînd tocmai traversase deșertul și, prin cine știe ce miracol, nimerise direct acolo.

Bucuria lui fu molipsitoare și ceilalți copii, care zăceau destul de plictisiți pe șezlonguri, se priviră scurt și săriră și ei în bazin, împroșcîndu-se și făcînd o hărmălaie generală. Cei rămași afară fură stropiți nemilos, șezlongurile fură udate, prosoapele aruncate în piscină, alături de mingi, truse de plajă și flacoane cu cremă. Părinții lor, la o distanță suficientă, păreau anesteziați de ritmurile unei tarantele care se revărsa din barul plasat strategic chiar pe marginea luciului de apă. Mai mult decît atît, zîmbetele lor mulțumite arătau că apreciază joaca energică a copiilor care, iată, deja socializau, adică se oboseau, ceea ce anunța după prînz o binemeritată degrevare de sarcina epuizantă de a face copilul mereu fericit. Aceasta le-ar fi furnizat o pauză de circa două ore care putea fi întrebuințată tot pentru socializare, iar ocheade sugestive arătau că potențialele avantaje fuseseră sesizate din timp.

Însă tocmai cînd joaca atinsese cote paroxistice, dinspre hotel veni în fugă un bărbat bronzat, cu șort roșu, tricou alb și o față extrem de enervată. Salvamarul avea ochii scăpărători și părea vizibil exasperat de turnura neașteptată pe care o luaseră evenimentele. Nimic nu anunța, în urmă cu doar cinci minute, ceea ce avea să urmeze. Așa ceva nu se mai întîmplase! Fluieră prelung și, roșu la față, făcu gesturi bruște care sugerau ieșirea urgentă din apă, iar copiii, vădit intimidați, se conformară imediat. Vreo doi se loviseră în învălmășeală și ar fi plîns dacă nu ar fi știut că încălcaseră normele de folosire a piscinei, afișate la loc vizibil în trei limbi străine, precum și cei șapte ani de-acasă, ca să nu mai vorbim de cutumele și uzanțele specifice oricărui spațiu public acvatic. Băiatul blond, nou venit, se infiltră în grupul de nemți, unde nuanța părului îi oferea un oarecare camuflaj.

Prin apa de cleștar care se liniștea treptat puteau fi văzute toate obiectele azvîrlite de pe mal, iar un prosop înfunda sifonul de scurgere, făcînd pompa aflată într-un cămin subteran să pîrîie amenințător. Undeva, în mijloc, colacul roșu plutea în derivă. Bărbatul plonjă în apă, recuperă prosopul și colacul și ieși rapid, mai roșu decît sărise, cu tricoul șiroind. Pompa își reveni la zumzetul normal, așa că acum putea să-și verse năduful pe dracii de copii care fuseseră cît pe ce să-i producă o pagubă însemnată, de la care ar fi putut să-și piardă slujba, de care era foarte mîndru. De fapt, dintre colegii lui de liceu, el se realizase profesional cel mai bine, mult mai bine decît tocilarii care aleseseră să meargă la facultate și care acum trăgeau mîța de coadă în posturi plătite parcimonios. Munca lui nu îl solicita din cale-afară, leafa era bună și riscurile aproape nule. Numai că, exact atunci, iluzia securității în muncă îi fusese spulberată definitiv, iar crema de protecție solară care albea apa revărsîndu-se dintr-un flacon făcu să-i pulseze vena de pe frunte. Ar fi vrut să-i pedepsească pe toți, dar era vorba despre clienții hotelului și o măsură de coerciție colectivă ar fi compromis politicile de ospitalitate asupra cărora managementul operatorului turistic insista la fiecare ședință cu angajații. Prin urmare, singura idee de revanșă fu să întrebe, cu voce tunătoare, în italiană: „Cine a aruncat colacul roșu în apă?”. Copiii italieni se priviră unul pe celălalt și ridicară din umeri. Nimeni nu văzuse nimic, nimeni nu fusese atent, erau mulți acolo, greu de spus. Atunci salvamarul încercă și în engleză, dar cei patru copii roșcovani și plini de pistrui, două fete și doi băieți, se priviră unul pe celălalt, vorbiră între ei rapid și răspunseră că ei habar nu aveau, că jucau cărți, că se apropia ora prînzului, că îi cheamă părinții și altele, care nici nu mai contau. Turuiau cuvintele rapid și cu accent irlandez, căci, de fapt, erau din Irlanda de Nord, iar salvamarul renunță să spere că va afla sauva înțelege măcar ceva de la ei. Se vedea că mint, dar asta nu îl ajuta cu nimic. Germană nu știa, așa că nemții scăpară de întrebări, iar noul venit răsuflă ușurat.

Rotindu-și privirea ca un uliu, bărbatul îl zări pe băiatul uneia dintre femeile de serviciu pe marginea piscinei și îl chemă poruncitor: „Gaetano!”. Băiețelul, un țînc de numai 5 ani, veni îndată, lipăind ascultător cu tălpile pe marginea piscinei. Salvamarul se lăsă pe vine, își puse mîinile grele pe umerii lui și tună, de foarte aproape: „Cine a aruncat colacul roșu în bazin? O să-mi spui, altfel nu mai intri în apă toată vara!”. Sărmanul Gaetano izbucni în lacrimi și spuse cu toată sinceritatea, privindu-l în ochi, că nu a văzut, că nu era de față, că pesemne colacul a căzut singur din cîrlig, de la vînt. Lacrimi curate i se rostogoleau pe obraji și adultul înțelese că interogatoriul nu avea nici un rost, căci, în fond, erau în Sicilia, iar legea tăcerii, omertà, era o pravilă care, de cinci sute de ani, interzisese localnicilor orice formă de cooperare cu orice formă de autoritate. Nici el nu-și trădase colegii de școală care furaseră catalogul clasei, deși fusese pălmuit cu sete și de mai multe ori pentru asta chiar de către profesorul de sport, metodă pe care, cu anumite nuanțe de regret, nu o putea aplica acum, după treizeci de ani. Dar, de fapt, evocarea propriei copilării avu darul să-i șteargă supărarea, iar salvamarul rămase, în afara sarcinii anevoioase de a curăța piscina în timpul mesei de prînz, cu o ditamai nedumerirea: „Gaetano ca Gaetano. Taică-su e în pușcărie pentru că nu a turnat. Sicilienii mei, ca sicilienii. Dar englezii aceia sau ce-or fi fost, ei cum de s-au prins așa de repede cum funcționează treburile pe-aici?”.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.