Bunicul lui Heidi

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

N-aș fi crezut că, odată cu trecerea timpului, „modelul“ meu nu o să mai fie Heidi, din desenul animat pe care generația noastră l-a privit (și iubit...) în copilărie, ci bunicul ei cel morocănos. Bunicul care stătea departe de lume și nu se ducea, nici duminica, la biserică. Care era singuratic și la prima vedere nesuferit, dar, de fapt, un om de treabă pe care te puteai baza. Bunic care semăna cu bunicul meu. Dar, mai nou, eu însămi am impresia că semăn tot mai mult cu respectivul bunic. Nu că aș deveni de-a dreptul mizantroapă, dar mă sălbăticesc pe zi ce trece. Nu mă mai simt în largul meu în lume, mai bine zis, în orice fel de lume. Ci mult mai bine cu mine însămi, sau în lumi mai mici și mai atent alese.

Poate că de vină pentru gradul ăsta de morocăneală sînt și tot soiul de întîmplări, nu tocmai plăcute, ale vieții cotidiene. De pildă, mai deunăzi, am fost la concertul The Hollywood Vampires la Romexpo. Niciodată nu mi-a plăcut să merg la Romexpo, mereu nu ai unde parca, stai la uriașe cozi la intrare și locul e pur și simplu...urît. Dar în ziua cu concertul era un cer formidabil, și, măcar uitîndu-te la el, puteai duce povara așteptării într-o lungă linie înceată și îngustă.

Cînd, în sfîrșit, ajung la intrare, body-guarda (căci exista un șir special pentru femei...) îmi cere să desfac rucsacul, se uită în el, și ce descoperă, printre altele? Umbrela mea cu pisici. Da, am o foarte frumoasă umbrelă cu pisici, cu desene alb cu negru și fundițe, moștenire de familie, pe care o port nonstop în urîtul meu rucsac fără fund. Trebuia să las la intrare, așa cum cereau regulile, umbrela mea cu pisici. Toate celelalte umbrele (căci nu eram singura care greșise în privința asta...) erau agățate pe un gard.  În momentul în care  au vrut să-mi ia din mîna umbrela, ceva în mine s-a cocoșit, am devenit, brusc, un justițiar refulat, și nu am putut să dau drumul la umbrelă. În mine s-a activat individul din Falling Down (Joel Schumacher, 1993): deodată m-am simțit nedreptățită, am văzut roșu în fața ochilor și  mi s-a pus pata să lupt pentru drepturile mele. Totul pînă la umbrela cu pisici... Am ținut de ea și le-am zis că o dau numai dacă o pun într-un loc sigur, s-o recuperez la ieșire. Atunci body- guarda a pus o mînă pe mine și a zis că sînt recalcitrantă. L-a chemat pe un coleg. Eu am devenit tot mai furioasă. Cred, totuși, că în ciuda umorilor, nu m-a agresat nimeni, doar că s-a întîmplat un lucru foarte urît: bodyguard-ul a luat umbrela cu pisici și a aruncat-o pe jos. Mi-am propus să-l reclam, pentru că întreg comportamentul lui, ca și al colegei, era mitocănesc și neprofesionst. E adevărat, însă, că nici eu nu am fost chiar un cetățean obedient. Dar ei trebuiau să găsească un alt mijloc  de a rezolva situația. Din fericire, la sfîrșit mi-am găsit umbrela pusă pe gard, alături de celelalte.

Mi-am amintit, cu ocazia asta, că, de cîte ori mergeam împreună cu mama mea la tot soiul de concerte, ea mereu îi reclama pe bodyguarzii care nu-și făceau treaba corect. Mi-am amintit și de alte diverse scandaluri în care, pare-mi-se, au fost implicați cei de la BGS. Ceva ar trebui să se schimbe și în comportamentul lor, să existe un cod și de... civilizație, pe care să-l învețe. Altfel, compromit, printre altele, concertele...

Pe aceeași linie, în zilele următoare, comportamentele nesimțite s-au ținut lanț. Air France-ul, cu care copilul meu trebuia să zboare pînă la Paris și de acolo în Chile, ne-a dat cu o zi înaintea plecării un mesaj că, pur și simplu, zborul pînă la Paris s-a anulat. În final își cereau scuze, ne dădeau un număr de Franța la care să sunăm și nu ne ofereau nici o soluție alternativă. Am încercat de mii de ori să sunam la numărul ăla, dar erau diverși roboți care ne pasau unii altora și... atît. Ne-am dus la singurul ghișeu Air France pe care l-am găsit deschis duminica, și anume cel  de la aeroportul Otopeni. Acolo, obișnuita doamnă impasibilă între două vîrste avea o singură replică, înainte să apuci s-o întrebi ceva: „Nu mai sînt locuri“. Unde? La ce? La care zboruri? Nu mai conta. Deși nu eram singurii în această situație. După ce ne-am rățoit așa, spunîndu-i că nu e vina noastră și că trebuie să facă ceva, a început, brusc, să găsească locuri. După ce i-am sugerat noi înșine ce zboruri sînt în aceeași perioadă spre aceeași destinație, dar pe alte rute, ne-a rezolvat, aparent, situația, dîndu-ne un bilet prin Madrid. Ne-a emis chiar biletul.

Totul părea OK. Pasagerul s-a îmbarcat, cu loc și bagaj, în zborul spre Madrid. Odată ajuns acolo, cînd să plece, mai departe, spre America Latină, nu exista nici o rezervare pe numele lui în zborul de pe listă. Tocmai în zborul cel lung, și scump, plătit cu mult timp înainte... Noroc cu Iberia, care i-a găsit, destul de repede, un loc într-un alt zbor, la o oră asemănătoare. Totul s-a rezolvat aproape perfect. Pasagerul a juns la destinație, dar fără bagaj, care rămăsese la Madrid...

Nu-i nimic. Întotdeauna o să avem și varianta bunicului lui Heidi...

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.