Buenos Aires şi Santiago

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Buenos Aires şi Santiago jpeg

Ghida care ne-a făcut turul Buenos Aires-ului s-a prezentat prin pasiunile ei personale: tangoul, mate-ul, friptura de vită, ciocolata și fotbalul (nu neapărat în ordinea asta). Evident, pasiunile ei reprezentau și emblemele consumeriste argentiniene, cele care alcătuiesc identitatea, să-i zicem, turistică a locului. Dar, în același timp, pasiunea mi s-a părut unul din atributele locului, pretențios vorbind. Am simțit-o și în discursul aceleiași simpatice ghide, care vorbea înfocat despre diferențele sociale din Buenos Aires, dintre Pipi Cucu (bogații) și săracii cu care se identifica. Dar din a căror categorie spunea destul de explicit că ar fi vrut să iasă, doar că nu cîștiga destul, casele frumoase precum cele pe care ni le arăta avînd niște prețuri indecente, în dolari. Pe scurt, simpatica ghidă împărtășea părerile unui soi de low-middle class mai curînd de nevoie. Nostim a fost că dintre cei înscriși în tur făcea parte și un afro-american. La sfîrșitul turului am vrut să mergem să vorbim cu el despre SUA. El, însă, ne-a luat-o înainte: auzind că sîntem din România, ne-a împărtășit părerile lui entuziaste despre țara și poporul nostru, precum și despre Cluj, unde fusese de mai multe ori cu afaceri.

A fost o întîlnire uimitoare. Și doar prima din seria oamenilor din America Latină care auziseră de România sau chiar fuseseră pe aici. Spre deosebire de anii ’90, cînd, plecată pe la primele burse prin Occident, mă tot loveam de oameni care mă întrebau dacă Budapesta e capitala României, de astă dată am întîlnit tot mai mulți care chiar aveau o părere favorabilă despre a noastră patrie. În lipsa mea de entuziasm în ce privește patriotismul și umflatul în pene de mîndrie națională, nu pot spune că lucrul ăsta nu m-a binedispus. O doamnă care vindea zîne din sticlă și spiriduși minusculi, făcuți manual, care-și mișcau fiecare membru (!), fusese timp de doi ani pe aici. Un taximetrist destul de nebun din Santiago (conducea cu o mînă, în timp ce se întorcea să vorbească cu noi și trecea de pe o bandă pe alta ca la raliuri, nici vorbă de vreo semnalizare), care stătuse ceva ani în Italia, cunoscuse diverse românce și trăsese concluzia că femeile de la noi sînt, cu toatele, spectaculoase. În Barrio Italia din Santiago chiar am în­tîlnit, într-un magazin, ceramică românească adusă din Transilvania.

În Santiago, lumea mi s-a părut cumva mai așezată, mai supusă unor reguli fixe pe care, în alte părți, le contestam, dar a căror absență mi se pare, pînă la urmă, dificilă. Oamenii sînt, însă, tot prietenoși: dacă te uiți la cineva în metrou, de pildă, îți zîmbește, ceea ce mi se pare înduioșător și la noi nu se prea mai întîmplă. Într-o zi, o tînără drăguță și aranjată s-a urcat în metrou și a început să cînte din Edith Piaf. La sfîrșit a zis că speră să schimbe ceva din indiferența modernă. Oamenii din jur nu numai că i-au dat bani, ci au și pupat-o înainte. Aceiași oameni doritori să-ți ofere instrucțiuni pe stradă sau să pălăvrăgească. Deși „instrucțiunile“ sînt și scrise, comunicarea orală s-a păstrat, slavă Domnului, și nu te simți singur în metropola cu o arhitectură amestecată, dar mai puțin fascinantă decît a Buenos Aires-ului, înconjurată de munți și înecată, în special în lunile de iarnă (vara noastră), într-un smog vizibil. Cu zone interesante, precum Barrio Bellavista, Yungay și Italia, în primele două fiind multe din celebrele case cu graffiti-uri spectaculoase. Și restaurante de toate felurile, mai puțin tradiționale și clasice ca-n Buenos Aires.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.