Așteptări

Publicat în Dilema Veche nr. 908 din 2 – 8 septembrie 2021
Așteptări jpeg

Există nu numai gesturi, ci și stări pe care nu le prea mai trăim. Care apăreau drept urmare a unor situații ce acum sînt ieșite din uz. Desuete. Vetuste.

De pildă, așteptarea. Un anumit tip de așteptare, desigur amestecată cu nesiguranța. Pe care o trăiai cînd te duceai, de pildă, la o întîlnire. Pe vremea cînd nu aveai mobil. Am mai scris despre asta, de altfel. Stabileai întîlnirea, în general, față în față, cu respectiva persoană, pentru peste cîteva zile. Stabileai ora și locul. Și te prezentai. Nu verificai, precum acum, de o sută de ori dacă persoana mai vine, dacă e pe drum, dacă întîrzie. Nu puteai s-o localizezi cu telefonul. Te duceai pur și simplu și așteptai. Dacă era vorba de o întîlnire amoroasă, inima-ți tresălta și nu știai niciodată sigur dacă o să vină sau nu. Sigur, în cel mai rău caz puteai suna de la un telefon public, cu fise, dacă voiai să afli ce s-a întîmplat. Dar era sub demnitatea ta, fiindcă era, de obicei, telefonul părinților. Dacă nu venea în maximum o jumătate de oră, asta era.

Așteptare putea fi și în alte situații. Era cea de la cozi, pe care recunosc că nu am trăit-o. Dar au trăit-o nenumărați alți oameni, care și-au petrecut o mare parte din timpul lor prețios, ore întregi, chiar zile, așteptînd „să bage” unt, carne, brînză, ouă.

Era așteptarea autobuzului, într-o masă de oameni care se-mpingeau și nu mai respectau regulile jocului. Dar care mai erau acelea? Acolo am avut una dintre primele dileme morale și am învățat să fiu necinstită: m-am hotărît, după ezitări, să-mi fac drum în față prin mulțime, să învăț să dau din coate ca să pot avea și eu un loc în autobuzul ăla și să ajung la școală. Am învățat ceva detestabil, pînă la urmă: legea junglei. În care cei mai slabi sînt lăsați în urmă. Tot în autobuz m-am inițiat în mersul fără bilet, șuntînd astfel sistemul cum puteam și noi. Am învățat, practic, o altă formă de necinste. Țin  minte și acum frica de controlori, cum ne uitam pe la fiecare stație să vedem dacă se urcă vreunul, biletul în plus care circula, negocierea agresivă cu controlorii, cărora nu trebuia să le dai actele, dar care amenințau să te ducă la Miliție. Felul în care oamenii din autobuz, dacă era vreun conflict, tindeau să fie de partea autorității de fiecare dată, indiferent cine avea dreptate. Modul în care erau tratați bătrînii, pensionarii, ca și cum n-ar mai avea nici o utilitate și celebra replică „Te caută moartea pe acasă, Tataie!...”.

Așteptarea unei scrisori, a unui pachet, a oricărui contact cu lumea de dincolo. Orice legătură cu exteriorul era complicată, cei plecați parcă erau morți. Scrisorile din Occident făceau vreo săptămînă, și erau deschise și citite. Poate mai simplu era să trimiți cărți poștale, pe astea le citeau de-a dreptul. La fel, pentru pachete așteptai nu știu cît. Și ele veneau desfăcute, se vedea la ambalaje.

Și mai mult așteptai să ți se dea drumul în străinătate. Făceai cerere de plecare în vizită și așteptai, așteptai. Îți dădeau un răspuns negativ și iar mai încercai. Era îngrozitor, deprimant și frustrant. Oricum, ca să poți pleca, trebuia să ai ceea ce se numea pe atunci „dosar bun” și să lași pe cineva aici. Dacă aveai rude în străinătate, nu te lăsau să pleci nici pînă la bulgari de la mare, să-ți cumperi discuri cu ABBA și Boney M, deși aveai 14 ani. Nici în excursie la rude în Serbia cînd aveai 20 de ani. Toate astea pentru că aveai o soră emigrată în Australia.

Așteptarea asta se corela, în alte situații, și cu opusul ei. Un fel de lipsă a așteptării. Un fel de lipsă a orizontului. În multe dintre situațiile vieții cotidiene, nu aveai ce să mai aștepți. Nu prea mai aveai la ce să te aștepți. Unii nostalgici vorbesc de siguranța vieții: a casei, a locului de muncă. Siguranța e un mod de a vedea lucrurile. Altfel, le puteai privi ca pe niște pușcării în care erai obligat să-ți duci viața. Sigur, într-o perioadă aveai un minim confort. Apoi nu-l mai aveai nici pe ăsta, dar tot nu puteai fugi din pușcăria vieții de zi cu zi. Ajungeai sclavul supraviețuirii: ori făceai compromisuri ca să faci rost de mîncare, ori îți ocupai tot timpul cu asta. În ambele cazuri era vorba de o degradare.

Nici alt fel de schimbări nu se prea puteau întîmpla în viața ta. Din cele pe verticală. Nu puteai avansa în funcție, accede profesional, în general, dacă nu făceai compromisuri. Dacă nu erai membru de partid. Nu puteai aștepta nu știu ce carieră fulminantă dacă nu voiai să ai de-a face cu regimul. Sigur, puteai să ai o slujbuliță mizerabilă sau, în cazul mai fericit, liniștită, în care să prestezi de formă, să cîștigi cît pentru nevoile elementare și să-ți vezi de ale tale. Asta putea fi un caz fericit.

Dar, în general, nu prea aveai ce schimbări să aștepți din exterior. Nu ți se întîmpla mare lucru, existența era monotonă. Existau însă moduri de evadare. Și astea erau salvarea. Urmează să scriu și despre ele.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.