Anul 1996

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Un alt an care merită aniversat, din punctul meu de vedere, este 1996. În ce mă privește pe mine, pentru că atunci s-a născut copilul meu. Dar și în ce privește generația noastră în general, pentru că e anul în care ne am bucurat electoral (e drept că pentru scurtă durată): Emil Constantinescu a fost ales președintele României, după atîta Iliescu, și cu toții credeam că lucrurile se vor schimba radical.

Spuneam, mai deunăzi, că mă consider un om al anilor ’90: atunci, patetic spus, „am pornit în viață“. Cred că asta-i perioada care ne definește pe fiecare dintre noi. Dacă anii ’80, reprivindu-i, în film și alte cele, mi se par ușor falși, anii ’90 îmi par încă firești. Firești, desigur, pentru mine și ale mele: cred că psihologic și etic, ba chiar și vestimentar, am rămas cumva acolo, pe dinăuntru (chiar dacă pe dinafară mă străduiesc să fac față schimbărilor și mă dau drept o persoană a anilor 2010-2020).

Împărtășesc, încă, așteptările de Cenușăreasă din Pretty Woman (1990, Garry Marshall) și o admir pe Julia Roberts. Idealurile mele de iubire se învîrt între The Bridges of Madison County (Clint Eastwood, 1995), The Age of Innocence (Martin Scorsese, 1993), Wild at Heart (David Lynch, 1990) și The English Patient (Anthony Minghella, 1996) și chiar Ghost (Jerry Zucker, 1990) (în ciuda inegalității vădite dintre filme) – între pasiune formidabilă și interzisă, dedicație absolută și sacrificiu, iar admirațiile mele nețărmurite și constante, și masculine, și feminine, se îndreaptă în continuare către Meryl Streep, Michelle Pfeiffer, Juliette Binoche, Winona Ryder, Demi Moore, Ralph Fiennes, Nicolas Cage, Clint Eastwood (deși, știu, și între ei sînt unii din „ligi“ diferite). Dorințele mele de evaziune, escapism și revoltă sînt reflectate de Thelma și Lou­ise (Ridley Scott, 1991), de Pulp Fiction (Quentin Tarantino, 1994) și cel mai mult de Falling Down (Joel Schumacher, 1993), preferatul meu din mai toate timpurile, oferindu-ne o perfectă imagine a societății de consum, dar și a revoltei împotriva acesteia. Depășit, poate, de mai în spiritul anilor 2000 (deși e făcut în 1999) American Beauty (Sam Mendes), în care doar mai nuanțatul personaj interpretat de Kevin Spacey îl poate egala pe cel întrupat de Michael Douglas. Accesiunea socială e, pentru mine, cea din Forrest Gump (Robert Zeemeckis, 1994) sau din Fisher King (Terry Gilliam,1991). Tot de acolo îmi iau relația cu miraculosul, supranaturalul, completată cu cea – recunosc, mai mult decît naivă – din Ghost. Filozofia asupra lumii și vieții o iau din The Big Lebowski (Joel și Ethan Coen, 1998). Și lista ar mai putea continua, desigur…

În lumea reală, trăiam, în 1996, după cum spuneam, sub semnul unei duble fericiri: personale și naționale. Cea personală era populată de toate posibilele reprezentări, care mai de care mai idilice, asupra nașterii și creșterii copiilor. ­Stînd eu mult acasă și privind la serialele de la – încă, pe atunci – fragedul PRO TV (dintre care nu-l mai pomenesc decît pe Quantum Leap, cel despre un călător în timp), îmi imaginam viața idilică cu bebelușul după ce acesta se va naște (așa cum, pe un alt plan, la fel de utopic, îmi imaginam viața idilică în România adînc metamorfozată de victoria Convenției Democratice). Imaginarul standard, în ambele cazuri, îmi oferea variante de bunăstare cu floricele și fundițe roz (deși știam că bebelușul va fi băiat, dar chestiile coloristice, am aflat și eu mai tîrziu, sînt doar prejudecăți sexiste).

Copilul s-a născut și a fost, aș zice, ca orice mamă, perfect. Doar că din Maternitate a luat o infecție, așa că a trebuit să ia antibiotice de mic. În apartamentul moștenire temporară de familie în care eram proaspăt mutați nu era apă caldă, fiind, fix atunci, o revizie de o lună. Prizele săreau, mai apărea cîte unul din deja celebrii gîndaci de bucătărie (de talie mică), cîte o inundație. Primele bone pe care le-am avut au fost ori nepricepute, ori nebune (noroc că stăteam și noi cu ele). Una dintre ele ne suna aproape în fiecare zi, la 6 dimineața, să se plîngă de ziua precedentă. O alta a făcut o criză de inegalitate socială, aruncîndu-ne în față că noi mîncăm fripturi, în timp ce copiii ei nu au ce mînca. O a treia m-a certat ea pe mine că nu eram atentă cu copilul.

Tetinele de la biberoane ne-au luat foc, într-o dimineață, pentru că am uitat oala în care fierbeau (așa se dezinfectau pe vremea aceea) mai mult decît trebuia pe foc. Am realizat, încet-încet, că nu avem nevoie de scutece de finet, așa cum ne sfătuise nu mai știu cine din familie, căci existau, de mult, pamperși (!) și nu trebuie să fierbem rufe într-un uriaș cazan pe aragaz, căci există mașini de spălat cu program de fierbere.

Pe fondul tuturor acestor șocuri culturale și revelații, copilul a crescut mare, frumos și deștept, evident, iar noi am supraviețuit. Și ne-am bucurat, alături de întreaga generație, de urmările fabulosului rezultat la alegeri, pînă cînd, la următoarele alegeri, am avut de optat între Iliescu și Vadim Tudor.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.