Aniversări tradiționale

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Aniversări tradiționale jpeg

După un timp, după ani, viața îți devine ancorată în tot mai multe date fixe. Aniversări și comemorări. Adunate, de-a lungul anilor, cu tăvălugul, pe modelul bulgărelui de zăpadă. Unele fericite și altele deloc – triste, dar necesare. Tot mai multe pentru cineva care nu uită, nu aruncă, ci acumulează. Pentru oameni ca mine, care nu aruncă nimic, datele fixe care trebuie sărbătorite se tot înmulțesc. Dintr-un motiv simplu, ce poate părea sinistru: nu mai sînt de serbat doar zile de naștere ori de nume ale membrilor familiei și prietenilor de o viață, aniversări ale căsătoriei, civile sau religioase, ci și diverse date ale morților din familie. Morți care nu te au decît pe tine. Vine o vîrstă cînd, dacă ești unic moștenitor al unei familii iubitoare, nu-ți rămîne, evident, decît să-i cinstești memoria.

Dar să le luăm pe rînd. Toamna, de pildă, sînt, de cînd lumea, cel puțin două zile de naștere ale unor prieteni foarte buni care s-au serbat în fiecare an. Dacă vreunul dintre ei nu se grăbește să-și serbeze ziua, în vreun an, prietenii intră în acțiune, se dau peste cap și organizează ei ceva. Peste anumite lucruri nu se poate trece… La ziua unui bun prieten de-al meu, la sfîrșit de septembrie, merg de dinainte să-mi pot aminti. Acolo i-am cunoscut, în copilăria mai mult decît mică, pe cîțiva din prietenii de-o viață. Prieteni ca frații, aș putea spune, frați pentru copiii unici care eram, obișnuiți să se joace singuri, între patru pereți (o bună modalitate de a-ți dezvolta imaginația, de altfel, într-o vreme cînd nu aveam nici computer, nici mobil, și nici – culmea! – televizor, pînă la un punct). La prietenul ăsta al meu, un pic mai mic decît mine, era, în ce mă privește, Paradisul. Era Familia, un concept ceva mai cuprinzător, unde erau incluși și prietenii. Unde fiecare se simțea la locul lui, nimeni exclus și toată lumea se întrajutora. E adevărat, mai erau și certuri în Paradis, din cînd în cînd (pornind de la cine cîștiga sau pierdea la vreun joc), dar se remediau rapid, eventual trecînd printr‑un plîns zdravăn, dar izbăvitor.

Cealaltă aniversare de toamnă, apropiată, ca dată, de cea a prietenului din copilărie, e a unei prietene din școală. Cu care nu a fost un coup de foudre, ci relația s-a copt în timp, în ani. Dar a devenit una dintre cele, zic eu, pe viață. La ea se adună, în general, grupul feminin de prietene. Am învățat să ne vedem în fiecare an și să vorbim de ale noastre fără să bîrfim, fără să judecăm. Pentru un „grup feminin“ mi se pare mare lucru. Ne exorcizăm, pur și simplu, povestindu-ne întîmplările mai puțin faste. Și ne bucurăm, împreună, de cele fericite.

Tot toamna era ziua mamei mele. Mama mea era născută pe 15 septembrie, odată cu – de ani buni… – începerea școlii. Era o zi și bună, și rea, pentru că începutul școlii nu poate veni decît cu sentimente controversate. Toate poveștile devenite clișee (pînă la urmă, și ce dacă?) legate de emoția reîntoarcerii, în același spațiu și iubit, și urît, cu ținută festivă și buchete de flori posibil inutile, rămîn adevărate. Le-am trăit și retrăit atît cu mine însămi, cît și cu băiatul meu (poate de astă dată mai intens, fiind preocupată mai asiduu de aparent insignifiante detalii materne, precum să alerg după el să-și pună ceva pe cap, să nu facă insolație la serbarea infinită, să-i dau sticla de apă, să nu rămînă nehidratat, să-i reamintesc care buchet e pentru care profă, ca să nu ajungă cel mai fățos la cea mai harpie etc.)

Dar toate astea au trecut, iar acum ziua de 15 septembrie s-a transformat, dintr-o aniversare a mamei mele, într-o comemorare a ei. Totuși, mă străduiesc ca, alături de puținii oameni cu care mă întîlnesc cu această ocazie, să o păstrez într-un spirit firesc. Așa că mîncăm la un restaurant dintre cele care-i plăceau și ei, și vorbim despre ea, și cu bune, și cu rele. Firesc pentru că urmează o altă serie de aniversări-comemorări, a bunicii mele, a bunicului meu. Pe care tot eu le țin, în felul meu, pe fiecare altfel. De ce? Pentru că pur și simplu nu are cine să o facă. Și pentru că m-au iubit, cu toții, ca pe unicul copil și nepot.

În contextul ăsta, înțeleg cît se poate de bine și Sieranevada lui Cristi Puiu. Am trăit atmosfera de acolo, de destule ori, pe pielea mea. Mai toate petrecerile de familie, pe vremea cînd cei comemorați acum erau aniversați, la propriu, aveau, de pildă, în mijloc cîte o ceartă „sîngeroasă“. Nu la propriu: nu exista violență fizică, dar era din plin cea de limbaj. Musafirii își aruncau în față lucruri îngrozitoare, mai în glumă, mai în serios, vocile și tensiunile se ridicau, venele pulsau. În final, se aducea tortul și, încet-încet, drama redevenea o simplă relatare care nici măcar de fapt divers nu ar mai fi fost bună: invitații redeveneau o familie banală, neaoșă, iubindu-se în felul ei și aju­tîndu‑se la greu. Și așa mai trecea (și mai trece) încă o toamnă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.
11 septembrie
Cum a rescris George W Bush istoria atacurilor din 11 septembrie și avertismentele pe care le-a ignorat. Detalii dintr-o notă secretă
Pe 29 aprilie 2004, președintele George W. Bush a găzduit una dintre cele mai neobișnuite întrevederi care au avut loc vreodată în Biroul Oval.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.