(Alte) filme de Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

Nici n-a venit bine Crăciunul, că nu m-am putut abţine să nu mă uit la... tradiţionalele filme de Crăciun. Acestea au, de obicei, o serie de caracteristici comune, la îndemînă: abundă în decor de sezon, cu brazi, globuri, cozonaci, zăpadă; au o problemă morală la mijloc, pe care spiritul Crăciunului o rezolvă, pînă la urmă, şi cei rătăciţi se cam întorc pe căile juste; sînt comedii, de familie.

Anul acesta am dat cel puţin peste un film care se potriveşte mai puţin şi mai pe departe tiparului sus-menţionat: Noel (2004, în regia lui Chazz Palminteri, cu Susan Sarandon, Robin Williams, Penélope Cruz, Alan Arkin). Dilemele şi reformările morale sînt, evident, prezente şi aici. Dar mai puţin vizibil e festivismul idilic din alte filme: personajele sînt mai curînd oameni singuri, care nu au cu cine să-şi petreacă Crăciunul.

Iar locul în care se întîmplă mare parte a acţiunii nu e uriaşa casă de familie decorată excesiv cu moşi, oameni de zăpadă şi luminiţe, ci... un spital. La spital, loc de tranziţie între viaţă, moarte şi, de ce nu, înviere, spaţiu în care se vehiculează atît suferinţa, cît şi speranţa, se întîlnesc cele trei fire narative şi personajele implicate în ele.

Desigur, o decoraţiune de Crăciun tot e vizibilă: şi anume, un înger, făcător de minuni, care învie, pentru scurt timp, un muribund, o vindecă, măcar temporar, pe mama lui Rose (Susan Sarandon) de Alzheimer şi-i găseşte lui Rose un iubit. Un alt înger îl ajută pe partenerul Ninei (Penélope Cruz) să nu mai fie gelos şi să-nveţe cum să se poarte într-o relaţie pe... viaţă. E interesant şi cel de-al treilea fir narativ, cu un tînăr căruia spitalul i se pare locul cel mai potrivit pentru a petrece sărbătorile, fiindcă atunci cînd fusese copil într-o familie ostilă, cel mai frumos Crăciun şi-l serbase acolo.

Poveştile în sine nu sînt atît de neobişnuite, dar sînt mai puţin idilice şi romantice decît în alte filme de sezon. Personajul interpretat de Robin Williams o salvează pe Rose, cu calm şi umor, de la o posibilă sinucidere. Idila care se-nfiripă între cei doi nu e pasională, ci, mai curînd, duioasă şi înţelegătoare: beau ceaiuri şi adorm împreună uitîndu-se îndelung la un foc ce arde într-un şemineu la... televizor.

Filmul, fără a fi genial, include în „magia Crăciunului“, într-un mod firesc, şi lucrurile mai grave... ale vieţii. Care, sub aura duioşiei şi iertării pe care le presupune, printre altele, spiritul Crăciunului, devin tolerabile...

Un alt Noelle (2007, regia David Wall), de astă dată dintr-o ligă vădit mai mică, se remarcă tot printr-o atmosferă mai firească decît în alte filme de Crăciun. Deşi povestea în sine e destul de romantică: un preot care renunţă la preoţie pentru că se îndrăgosteşte de o posibilă Mary ce rămîne însărcinată de Crăciun. Cu un bărbat logodit cu alta... O poveste ce jonglează cu vinovăţii şi vocaţii greşit alese, sentimente înăbuşite şi pasiuni mocninde. Orăşelul nordic, de pescari, în care se desfăşoară povestea, e un loc aparent uitat de lume.

Ca şi cel în care nimereşte o altă Mary, ceva mai tînără, fugind de părinţi: Expecting Mary (2010, regia Dan Gordon), dar de astă dată cu un complet alt peisaj, cel din New Mexico. Comunitatea de aici e una feminină şi feministă: Mary se adăposteşte în casa unei foste miss de provincie, Darnella (Linda Gray), care îmbină o senzualitate desuetă cu valori morale reale, printre care altruismul şi tăria de caracter.

Tot pe linia feministă e şi Mrs. Santa Claus (1996, regia Terry Hughes), un musical cu Angela Lansbury, de astă dată idilic, dar militant: dna Crăciun pleacă de acasă înainte de Ajun pentru că Moş Crăciun nu o ia drept parteneră reală în treburile de sezon. Nimereşte unde-n altă parte decît la New York: aici revoluţionează moravuri şi reglează relaţii, dovedind multiple competenţe. După care, se întoarce, victorioasă, acasă şi Moş Crăciun învaţă s-o aprecieze la adevărata ei valoare...

Deja am intrat în sfera idilică. Ne apropiem de încheiere. Deşi filme de Crăciun mai sînt o grămadă. Le-am omis intenţionat pe cele foarte cunoscute, care „rămîn“ mereu. Precum It’s a Wonderful Life (1946, Frank Capra), care rămîne filmul meu preferat. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

TANC2 jpg
Motivul hilar pentru care rușii au abandonat două tancuri T-90 lângă Harkov VIDEO
În timp ce încercau să contraatace forțele ucrainene lângă Harkov, două tancuri rusești T-90A au pierdut lupta împotriva unui inamic subestimat - terenul extrem de greu.
Camera mortuară a lui Tutankhamon FOTO Hanaa Habib/EPA via The Guardian
Mormântul lui Nefertiti ar putea fi despărțit printr-o ușă secretă de cel al lui Tutankhamon
Descoperirea unor hieroglife ascunse dă greutate teoriei conform căreia mormântul reginei egiptene Nefertiti s-ar află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei funerare a lui Tutankhamon.
Georgia Meloni FOTO Profimedia
Extrema dreaptă a câștigat în Italia. Ce înseamnă asta pentru Europa
Giorgia Meloni, lidera extremei drepte italiene, al cărei partid, Fraţii Italiei (FdI), s-a clasat pe primul loc la alegerile legislative de duminică, revendică șefia noului guvern.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.