Aglomerări umane

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Mai mult decît servicii jpeg

Am avut ocazia, în ultima perioadă, să ajung în diverse locuri, nici unul dintre ele foarte plăcut, în care a trebuit să aştept destul de mult pentru a-mi rezolva treburile ce mă aduseseră acolo. De ce? Simplu: pentru că era coadă. Pentru că erau alţi semeni de-ai mei, mai harnici, ce ajunseseră în respectivul loc înaintea mea.  

îmbrîncesc să-şi plătească primii impozitele, totuşi, m-am hotărît  să mă duc în carne şi oase să le plătesc. Cu fişele fiscale la mine, dar cu formularele standard necompletate. Ajunsă acolo, m-am aşezat cuminte la coadă, la litera mea. Erau cel puţin trei oameni înainte. Aparent puţini. Dar, în realitate, cei trei făceau cît încă trei pentru că nu-şi puteau rezolva treburile într-o singură încăpere, ci migrau dintr-una într-alta, cu sau fără reprezentantul instituţiei în cauză. Plini de hîrţoage şi dosare. De pe margine, priveliştea era de-a dreptul îngrozitoare. La fel de kafkiană ca întotdeauna într-un astfel de stabiliment. Cu glazura nostalgică asociată: existau, încă, funcţionare gen cele de altădată, cu imensul coc platinat şi helanca-leopard pe silueta împlinită.  

Din fericire, doamna care „s-a ocupat“ de mine nu intra în categoria aceasta: era îmbrăcată normal, între hippie şi sport, cu bijuterii de argint simpatice, şi avea o mulţime de surprize de la ouăle Kinder înşirate pe computer. Precum şi alte animăluţe ce-ţi aminteau, într-un fel sau altul, de copilărie. Mai bine aşa decît să aibă flori de plastic sau sticle goale de parfum, cum am văzut în alte părţi… În fond, şi mie mi-au plăcut, din seriile Kinder, cel puţin ştrumfii… Şi asta nu e tot: nu numai că m-a ajutat răbdătoare cu tot ce am avut nevoie, dar nici nu a vrut să audă de vreo recompensă, chiar simbolică. Datorită ei, instituţia a crescut în ochii mei. (Deşi cozile de acolo tot rămîn…) 

Un alt loc unde am întîlnit aglomerări umane a fost, evident, spitalul. Nothing is certain but death and taxes, spune, pe bună dreptate, proverbul. Şi, deşi nu am fost, Doamne fereşte, cu ceva prea grav la spital, totuşi nu pot să nu asociez orice vizită la spital cu primul termen – cel mai sinistru – al celei de-a doua părţi a zicalei.  Nu am fost într-un spital unde să văd oameni cu boli incurabile, de-abia tîrîndu-se. Au fost însă suficiente, pentru a intra în atmosfera proverbului, referinţele, chiar indirecte, la fragilitatea condiţiei umane şi la ameninţarea morţii din discuţiile auzite într-o aşteptare de vreo două ore. E drept că nu mă mai îngrozesc ca atunci cînd aveam 20 de ani şi cînd, pe măsură ce-i auzeam pe alţi pacienţi mai cu experienţă, din jurul meu, narîndu-şi suferinţele, le simţeam pe toate pe propria-mi piele.  

Cel mult mă mai întristez cînd văd alţi pacienţi, mai naivi, care-i iau în serios pe cei aparent mai cu experienţă în materie şi se lasă intoxicaţi, în disperarea lor, de teoriile amatoristice... (Aşa cum s-a întîmplat cu o doamnă proaspăt sosită din Spania, îmbrobodită de o alta în halat, care fusese internată de mai multe ori...) Sau tresar cînd îmi aud numele de familie strigat la un ghişeu, în faţa a zeci de oameni, chiar dacă e vorba de o simplă formalitate...  

Veţi spune, probabil, că „la particulari“ e altfel. Da, e adevărat, şi aleg serviciile lor, de cîte ori se poate. Sînt însă situaţii în care ai nevoie doar de spitalele de stat, şi nu ai cum evita sistemul, care e departe de a se fi perfecţionat...  

Deocamdată, la noi, cel puţin în ce priveşte lupta cu impozitele şi cu moartea, tot coada e... soluţia. Sau lipsa de soluţie. Să fie acestea domenii permanent condamnate, cel puţin în România?  

E drept că, în oricare dintre aglomerările umane menţionate, există şi o parte plină a paharului: îmbogăţirea experienţei. Şi, ca să închei pe un ton mai vesel, mi-am amintit că şi în străinătate am întîlnit cozi: la poştă (unde nici noi nu sîntem scutiţi...) şi la... Disneyland. La unele roller coaster-e populare se precizează chiar, explicit, că aşteptarea durează în jur de două ore.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.