Acumulări şi îngrămădiri

Publicat în Dilema Veche nr. 688 din 27 aprilie – 3 mai 2017
Acumulări şi îngrămădiri jpeg

Ferice de oamenii ordonați și dotați cu simțul „puținului”. Oameni pentru care un birou lung, lat, gol și lucios, pe care-și așază, mîndri, strict propriul laptop într-un colț, e o bucurie. Pentru care o încăpere uriașă, cu parchet sobru pe jos, fără covor, cu o canapea firavă, de două persoane, într-un colț, o măsuță joasă și, eventual, un televizor, e raiul de pe lume. Oamenii spațiilor deschise și goale, oamenii care nu se tem de gol. Din nefericire, nu fac parte din categoria lor. (Spun din „nefericire”, dar, în sinea mea, nu mi se pare chiar așa o nefericire.) Ci, dimpotrivă, din categoria oamenilor mici, înghesuiți și burdușiți. Pentru care spațiul, oricît de promițător, nu poate fi niciodată suficient de încăpător pentru mobila, cărțile, jucăriile, hainele și obiectele fără număr ale unor asemenea oameni. Oameni pentru care golul e moarte. Iar viața, în contrapondere, e o îngrămădire, o aglomerare pestriță de obiecte nu neapărat asortate între ele, nici adecvate spațiului din care fac parte, ci cu valoare afectivă și mai puțin estetică pentru proprietarul lor.

Persoane pentru care trecutul nu trece niciodată, ci persistă în jurul lor sub forma unui turn, a unui tort sau măcar a unui sandviș. Un turn care s-a înălțat din diversele momente intense în care persoana în cauză s-a străduit să construiască ceva. Construcțiile nu i-au ieșit în totalitate, de fapt nu i-au ieșit unitar: a izbutit doar să creeze straturi de aproape aceeași structură și culoare, dar care nu au dus la ceva, în mod special. Doar s-au acumulat acolo, transformîndu-se în cărămizi. Cărămizi care au alcătuit turnul pestriț despre care pomeneam.

Varianta B este cea a tortului: mai puțin impresionant decît turnul, acesta are doar două straturi, cu cremă la mijloc. Mai moi amîndouă. În fiecare s a acumulat un amalgam de trăiri, afecte și frustrări, din care nu a mai rămas nimic distinct, dar componentele lui nici nu au dispărut cu totul: s-au contopit în pasta devenită clisoasă a blatului și au devenit lipicioase la intersecția acestuia cu crema prea dulce. Frișca de deasupra ce-l mai salvează, dar asta doar pînă cînd nu începe și ea să se scurgă, odată cu fructele din dotare, inundînd platoul cîndva maiestuos pe care stătea.

Varianta viață-sandviș pare mai colorată și mai vioaie. Un sandviș poate fi mai picant, cu un amestec de ingrediente proaspete, identificabile, care nu se contopesc între ele (decît dacă-l înecăm într-un sos de maioneză care-i omoară gustul și face totul irecognoscibil), ci își păstrează identitatea aproape neștirbită. Problema e că sandvișul îl înfuleci repede, cu sau fără maioneză, și praful se alege urgent și din vioiul salam pepperoni al încercărilor aventuroase, din mai monotona mozarella a rutinei zilnice, din șvaițerul actelor ratate, din ardeiul iute al pasiunilor scurte și insolite.

Trecut care (ca să ne-ntoarcem de unde-am plecat) se contopește, ades, cu prezentul sub forma unor teancuri-teancuri care ne-nconjoară unde ne e lumea mai dragă. În cazul meu, pe jos, prin casă, cărți adunate în grămezile as-pi-ra-țiilor mele parțial sau deloc împlinite, al preocupărilor mele intelectuale, desigur, dintr-un moment sau altul: multe de cultură populară și consum, care ne învață ce, cît și de ce consumăm și devenim dependenți de fleacuri; la fel de multe de iubire, care ne sfătuiesc cum să conștientizăm diferențele dintre sexe și cum să manipulăm lucrurile ca să „punem mîna pe un bărbat”, femei fiind, dar și cum să ne găsim sufletul-pereche conectîndu-ne la tainele universului și lă-sîndu-ne pradă energiilor. Printre care se mai strecoară, din fericire, și cărți ale altor timpuri, mai serioase sau mai simandicoase, precum cele de teoria literaturii sau de civilizație, pur și simplu, din colecțiile de la Univers sau Meridiane de altădată, din care aflăm, de pildă, cum e cu metafora vie, de ce retorica e în declin și cum stăm cu frica în Occident. Ori altele de jurnalism, cursuri de comunicare și rețete pentru a scrie concis, obiectiv și pe-nțelesul tuturor – semne ale unei meserii în care ai trăit, ai sperat și pe care a luat-o „ușor” valul spre alte țărmuri.

Așa aș zice dacă aș fi poetică. Dar cum nu sînt, spun că toate acestea, păstrate nu doar în mințile noastre, ci, în cazul unora (al celor cu chenofobie, exces de afectivitate mică și nenecesară, și incapabili de uitare), chiar în spațiul din jurul nostru, sînt într-adevăr dovezi palpabile ale vieții noastre (și, în cazul meu, ale părinților și bunicilor noștri), ale aspirațiilor, sentimentelor, încercărilor și, uneori, chiar realizărilor noastre. E ca și cum am trăi în propriul nostru creier amestecat cu inimă sau, mai terre à terre, în propriul nostru computer, din care nimeni niciodată nu a dat delete folder-ului Trash (da, știu, e nevoie de o mulțime de hard disk-uri externe cu memorii grozave). În tot acest trecut prezent cu iz de viitor și alură de tomberon, depozit, dar și playground, ne chinuim să ne urnim cochilia de melc spre restul vieții noastre care ne așteaptă, glorios, înainte.

Foto: flickr, Nicola Sap de Mitri

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.