SE ÎNTÎMPLĂ FRECVENT (CHIAR ÎN FAZELE MAI TÎRZII ALE VIEȚII INDUSTRIALE) SĂ TE PLIMBI ÎNTRE 8 ANI ȘI ANII ’90, SĂ TE ARĂȚI MAI TÎNĂR PESTE CÎȚIVA ANI 

 Se întîmplă tot mai frecvent ca Facebook, Twitter și Instagram să-i blocheze lui Donald Trump conturile și mesajele. Nu credeam să ajung să-mi placă platformele de socializare vreodată. (M. P.)

 După atîtea vești alarmante, mai vine și cîte una bună: brînza este, de departe, unul dintre alimentele care protejează împotriva problemelor cognitive asociate cu vîrsta, chiar în fazele mai tîrzii ale vieții. Și nimic nu merge mai bine cu brînza decît vinul roșu, care e și el un aliat de nădejde. Cercetătorii au mai aflat și că un consum zilnic de vin, mai ales roșu, este asociat cu ameliorarea funcției cognitive. Deci să rămînem cu mințile întregi mult și bine! (A. M. S.)

 Vă mai amintiți de dosarul „Caltaboșul“, în care fostul ministru Decebal Traian Remeș a fost denunțat de Gheorghe Ciorbă că a primit mită țuică și caltaboși? Se întîmpla cu peste un deceniu în urmă. Astăzi, fostul ministru al Mediului, Costel Alexe, este urmărit penal pentru că ar fi luat mită 22 de tone de tablă – mai precis, tablă cutată, țeavă pătrată, țeavă rectangulară și rulouri de tablă. Am putea oare să considerăm că sîntem într-o evoluție, că adică am depășit era șpăgii agricole și am intrat în cea a mitei industriale? (A. M.)

 În unele cazuri, poți fi arestat și dacă porți mască. Este suficient ca ea să fie una de vîrcolac și să te plimbi în noaptea dintre ani pe stradă, speriind trecătorii. S-a întîmplat în Pakistan, iar făptașul, care scotea și niște urlete pe măsura înfățișării, a fost ridicat de poliție. Pe Twitter au circulat apoi rapid poze cu primul vîrcolac încătușat din istorie. (A. A. D.)

 În timp ce la noi se discută încă despre programul de Revelion de la TVR, și în Danemarca s-au aprins spiritele. Motivul: televiziunea publică daneză a lansat un desen animat pentru copiii cu vîrste cuprinse între 4 și 8 ani despre un bărbat care are cel mai mare penis din lume și pe care nu îl poate controla. John Dillermand poate realiza operațiuni de salvare, poate arbora un steag și chiar să fure înghețata copiilor. Există păreri pro și contra legate de acest desen animat. Un lucru e însă sigur: pe copii îi amuză acest personaj. (A. M. S.)

 În Australia a fost reintrodus cu succes diavolul tasmanian (Sarcophilus harrisii), marsupialul de mărimea unui cățeluș a cărui populație a fost dusă la extincție în anii ’90 de un cancer bucal. (M. C.)

 Discuție cu șoferul, în Uber. Bucureștiul e o capcană pentru toată lumea, îmi zice. E un oraș irespirabil, disfuncțional, inuman. Toată lumea vine în Capitală, parcă sînt atrași de o nălucă și, de fapt, e o mare plasă din care nu mai scapi. Ne asfixiem! – exclamă el. O să murim într-un ambuteiaj din ăsta. București e antiteza orașului. E distopia perfectă. Apoi, începe o lungă argumentație în care citează din Psihologia poporului român de Daniel David: e un spirit de competiție, toți și fiecare în parte simțim neapărat nevoia să demonstrăm ceva, să arătăm că avem valoare, de aia toți vor mașini, nu orice fel de mașină, ci una mai mare, mai puternică, mai rapidă, mai scumpă decît a vecinului de scară. Cu cît simți că ești mai nerealizat, cu atît vrei și mai abitir să te arăți puternic sau superior. E un complex care... În fine, am ajuns la destinație. Discuția a fost stîrnită de un claxon preluuuung, insistent și mai ales inexplicabil al mașinii din spatele nostru. (M. M.)

 Preafericitul Părinte Daniel a avut ideea nefericită de a-l premia pe jurnalistul Mihai Gâdea de la Antena 3 cu diploma și medalia „Anul omagial 2020”. Altfel spus, ca să parafrazez celebrul titlu al lui C.S. Lewis, darurile unui diavol bătrîn către unul mai tînăr. (M. P.)

 Întrebat ce planuri are pentru aniversarea de 60 de ani a trupei The Rolling Stones, aniversare care ar avea loc peste cîțiva ani, chitaristul Keith Richards a răspuns: „Planurile sînt să rămînem toți patru în viață”. (M. C.)

PENTRU PSIHICUL DUMNEAVOASTRĂ ÎNMĂRMURIT ȘI ÎNDESAT AU APĂRUT DILEMELE CHIMICE

 Dacă vreți să scăpați de durerile musculare sau articulare și, în același timp, să vă crească încrederea în sine, egiptenii vă invită la un masaj cu șerpi vii. Preț de 30 de minute, vi se vor plimba pe corpi pitoni și alte specii neveninoase, adevărate „medicamente” pentru fizicul și psihicul dumneavoastră. Pentru a-și atrage clienți curajoși, salonul din Cairo a oferit, la început, ședințe gratuite. (A. A. D.)

 În toiul unei beții zdravene, Thomas Dodd, un britanic de 30 de ani din Staffordshire, a luat o decizie radicală, pe care a și dus-o la bun sfîrșit, fără să amîne. Și-a schimbat numele în Céline Dion. Cînd s-a trezit cu actele la ușă, a înmărmurit, dar nu a dat înapoi, de vreme ce toată tărășenia l-a costat în jur de 100 de euro. Ca să-și consoleze mama, deloc încîntată de boroboața fiului, i-a spus că ar fi putut să fie mai rău: „Aș fi putut alege să mă numesc Boris Johnson”. (S. G.)

 În serialul de succes Bridgerton de pe Netflix, regina Angliei este jucată de o metisă, ducele Hastings – după care rîvnesc toate fetele din înalta societate – este un actor de culoare, și la fel alte personaje celebre de la Curte, în anul de grație 1813. Se numește colorblind casting, termen tradus la noi prin „distribuție daltoniană”, este foarte la modă, actori care nu sînt albi joacă personaje care în istorie sau în opere literare au fost indubitabil albe. Pe mine, una, nu mă deranjează, serialul e simpatic. Totuși, nu pot să nu mă întreb de ce nu se întîmplă și invers? Adică de ce, într-un film de public (nu vreun experiment, ceva), Nelson Mandela nu va fi jucat niciodată de către un irlandez roșcovan și nici Maradona de către un neamț mic, blond și îndesat. Și de ce nu se împart frățește și rolurile istorice negative? Oare cînd vom vedea un Hitler jucat de un nigerian atletic sau un Stalin jucat de un șef de trib indian? (A. P.

 Au trecut sărbătorile și au apărut dilemele morale. O tînără din UK i-a dat cadou prietenului ei un bilet de loterie dintre cele mai ieftine. La tragere, biletul a adus un cîștig de 500 de lire. Tînăra crede că, totuși, prietenul ar trebui să împartă cîștigul cu ea. Cadorisitul crede că nu – e cadou, e al lui. Certîndu-se, au luat decizia cea mai proastă: să pună problema pe Internet ca să-și dea poporul cu părerea. Evident, nu s-a putut ajunge la o soluție, dar s-au conturat mai multe școli morale de gîndire: 1) tînărul nu trebuie să dea nimic; 2) tînăra trebuie să primească jumate din cîștig măcar, căci ea a tras biletul cîștigător, de fapt; 3) tînărul trebuie să îi dea tinerei suma rezultată din scăderea costului biletului din cîștig, căci cadoul a vizat doar un bilet de loterie; 4) tînăra trebuie să primească toți banii, căci ea e cea norocoasă; 5) tînărul ar trebui, măcar, s-o invite la cină pe tînăra lui prietenă. Dumneavoastră ce credeți? (S. V.)

 Aflu abia acum, cu o întîrziere de mai bine de doisprezece ani (dar nu e niciodată prea tîrziu să afli așa ceva), că trei cercetători din Mexic (Javier Morales, Miguel Apátiga și Victor M. Castaño) au reușit să obțină diamante din tequila, utilizînd tehnica depunerii chimice a aburului prin injectarea pulsată a lichidului (Pulsed Liquid Injection Chemical Vapor Deposition, PLI-CVD). În cazul de față, o cantitate de tequila a fost încălzită la temperatura de 280° C și s-a transformat în gaz, iar apoi acest gaz a fost încălzit la temperatura de 800° C, ceea ce a dus la apariția unor pelicule fine alcătuite din sfere de diamant cu diametrul cuprins între 100 și 400 de nanometri și prezentînd linia spectrală Raman de 1.332 cm-1. Cu siguranță, e un succes încurajator al științei contemporane. Dar mai interesant mi s-ar părea procesul invers, prin care s-ar obține un shot de tequila ca urmare a topirii unor diamante de mare preț – diamantul Koh-i-Noor, de pildă, sau altele ca el. Un băutor serios ar ști să aprecieze, fără doar și poate, un asemenea rezultat mai mult decît irosirea oricărui strop de tequila pentru producerea unor biete diamante. Cum spunea Marilyn Monroe (sau poate Marilyn Manson, nu mai țin minte care dintre ei): tequila e cel mai bun prieten al unui băiat. (D. S.)

Foto: Ș.M. Georgescu