Șahul iugoslav

I-am menționat numerele trecute pe șahiștii de frunte din șahul polonez și cel ucrainean, lăsîndu-i deliberat deoparte pe cei ruși. Dar există și ramura sudică a slavilor, unde șahul a cunoscut un considerabil avînt mai ales pe vremea fostei Iugoslavii. Primul succes poate fi considerat argintul luat de Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor la Olimpiada neoficială de la Budapesta din 1926 (unde România a ieșit pe locul 3 din patru). În palmares ar putea fi trecut și aurul de la Olimpiada de la Dubrovnik din 1950, la care însă țările socialiste în frunte cu URSS nu au participat fiind perioada în care Stalin îl declarase pe liderul comunist iugoslav Iosip Broz Tito trădător al cauzei socialismului. Însă puzderia de locuri 2 luate la olimpiade (Moscova ‘56 – după moartea lui Stalin, München ‘58, Varna ‘62, Tel Aviv ‘64, Lugano ‘68 și Nisa ‘74) i-au adus Iugoslaviei supranumele de a doua forță a șahului mondial, după URSS.

„Cel mai bun șahist sîrb al tuturor timpurilor” e considerat a fi Svetozar Gligorić. Născut la Belgrad dintr-o familie săracă, Gligorić a profitat de statutul de țară nealiniată al Iugoslaviei și a călătorit și jucat în timpul Războiului Rece atît în partea „capitalistă” a lumii, cît și în cea socialistă. Popularitatea i s-a datorat și crezului său sportiv exprimat în titlul cărții autobiografice „Eu joc împotriva pieselor” – o referire la faptul că el considera că nu are adversari, ci doar își joacă pozițiile, indiferent cine e de partea cealaltă a mesei. În 1938 cîștiga primul său turneu important, campionatul clubului de șah din Belgrad, dar și-a întrerupt cariera în timpul războiului, devenind partizan în rezistența antinazistă. Unul dintre momentele sale profesionale de vîrf a fost calificarea în Meciurile Candidaților, unde însă a pierdut în fața lui Mihail Tal (1968).

Gligorić n-a apărut din neant în șahul iugoslav. A avut precursori respectabili în țări ale Imperiului Habsburgic, înainte ca acestea să devină membre ale federației iugoslave. Printre ei, slovenii Milan Vidmar, șahist de Top zece în anii ‘20, și Vasja Pirc, cel care a dat numele Apărării denumite ulterior Pirc-Umfițev, 1. e4 d6 2. d4 Cf6 3. Cc3 g6. Oarecum contemporani cu Gligorić pot fi considerați conaționalii săi, Petar Trifunović și Aleksandar Matanović. La cei 87 de ani ai săi, Matanović are Numărul Morphy 3. (Numărul Morphy este o modalitate de a măsura cît de aproape este un jucător de marele șahist american Paul Morphy (1837–1884) prin partidele pe care le-a jucat: cei care au jucat cu Morphy au numărul Morphy 1; cei care nu au jucat cu Morphy dar au jucat cu cineva care a jucat cu Morphy au numărul Morphy 2; cei care au jucat cu cei care au numărul Morphy 2 au numărul Morphy 3 și așa mai departe. De exemplu, am jucat într-un simultan cu Karpov, care are numărul Morphy 4, prin urmare eu am numărul Morphy 5). Alți jucători sîrbi din generația de aur a lui Gligorić sînt Borislav Ivkov, campion mondial la juniori în 1951, și Milan Matulović, și el șahist belgrădean. După 1960 încep să se afirme alți șahiști iugoslavi cu rezultate consistente, Dragoljub Velimirović, Ljubomir Ljubojević și Predrag Nikolić, primii fiind sîrbi, ultimul bosniac. Echipa Bosniei-Herțegovina condusă de Nikolić a luat locul II la olimpiada de șah din 1994 de la Moscova.

Datorită condițiilor politice amintite, în perioada comunistă Iugoslavia a fost una dintre cele mai ospitaliere țări pentru șahiști. La vremea lor, mulți jucători au spus că le place să joace în Iugoslavia, unde condițiile sînt excelente. Printre ei a fost și campionul mondial Bobby Fischer, care a participat aici la numeroase turnee; de exemplu, numai în 1970 a jucat la Belgrad în meciul URSS-Restul Lumii, apoi un campionat mondial neoficial de blitz și apoi în turneul de la Rovinj/Zagreb. De altfel, Fischer a fost dat în urmărire internațională de americani tot pentru un meci jucat la Belgrad și Sveti Stefan (Muntenegru), cu Boris Spasski. Pe atunci, în 1992, Iugoslavia era sub embargou internațional.

Diagrama săptămînii

Soluția diagramei 97 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 96 de data trecută: 1. Cd5! exd5 2. Dh4! h5 (la 2… Nxb2 urma 3. Dxh7#) 3. Nxf6 Cxf6 4. Dxf6+ Rg8 5. Txh5! gxh5 6. Dg5+ Rh8 7. Dxh5+ Rg8 8. Dg5+ Rh8 (la 8… Rh7 urma direct 9. Tf3) 9. Df6+ (ci nu 9. Tf3 din cauza 9… f6! și dacă 10. Th3+ Dh7) 9... Rg8 10. Tf3 Tfe8 11. Th3 urmat de mat.

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: Svetozar Gligorić în 1966 într-un turneu din Olanda / Wikimedia.