Derapaje
Săptămîna trecută, două episoade, care dau seamă de nivelul foarte jos al televiziunilor noastre, au fost semnalate şi puse în discuţie pe bloguri sau în presa scrisă. Este vorba de transmisiunea în direct din timpul unei aşa-zise furtuni de nisip de pe Litoral, la Realitatea TV, şi de noi mostre de mahalagism, la emisiunea lui Dan Capatos de la Antena 1.
La Realitatea TV, într-o corespondenţă în direct de la Constanţa, reporterul vorbea despre un fenomen meteo extrem – o furtună de nisip pe plajă. Omul se afla la faţa locului şi descria grozăvia: „Sînt momente în care este imposibil să stai aici, pe malul mării, din cauza faptului că vîntul suflă cu peste 60 de km/oră. Colegul meu vă arată acum, în imagini, cît de bine suflă vîntul şi cît de repede este scos, ridicat, nisipul de pe plajă spre strada din apropierea staţiunii Mamaia“. Toate bune, numai că acel coleg al lui, operatorul, a deschis prea mult cadrul şi aşa s-a văzut că nisipul suflat de vînt era de fapt rezultatul unui „efect special“: un nene arunca harnic nisipul cu piciorul.
Nu e nici prima, nici ultima dată cînd o contrafacere grosolană a televiziunilor este dată în vileag. Anul trecut, Realitatea TV se remarca printr-o altă făcătură: în mijlocul unor protestatari, o bătrînă leşina exact la ţanc, în timp ce reporteriţa transmitea în direct. În martie anul acesta, la Observatorul Antenei 1 ne era arătată o bugetară amărîtă, Mirela, care se plîngea că nu are bani şi e nevoită să cumpere doar două roşii. Cîteva cadre mai încolo, o vedeam pe femeie cum vinde la tarabă. S-a aflat ulterior că o chema nu Mirela, ci Mirabela, şi vindea ea însăşi roşii în piaţa Crîngaşi.
Toate aceste lucruri nu ar trebui să ne surprindă deloc. Nu e vorba de cazuri izolate, ci doar de izolate dări în vileag. Au ieşit la suprafaţă din cauza prostiei sau a neatenţiei unor reporteri şi cameramani, dar nu toţi oamenii de televiziune sînt la fel de proşti şi de neatenţi. Sînt profesionişti, adică stăpînesc perfect arta contrafacerii. De obicei, realitatea e mult prea banală, deci nu aduce audienţă. Prin urmare, omul de televiziune trebuie s-o facă interesantă. Acesta e primul lucru pe care-l învaţă cînd intră în branşă. Restul sînt detalii.
Celălalt episod pus în discuţie este din emisiunea Un show păcătos de la Antena 1. „Cît de jos se poate ajunge pe micul ecran? O ceartă ca la uşa cortului, presărată cu invective, acuzaţii, ţipete şi ameninţări s-a derulat zilele trecute, undeva după miezul nopţii.“ – scrie blogul paginademedia.ro. În fine, nici de data aceasta nu e vreo surpriză. Cît de jos se poate ajunge? Se pare că nu există limită. Cu cîteva luni în urmă, aceeaşi emisiune ne arăta un filmuleţ cu Emil Boc dezbrăcîndu-se într-un vestiar. Deci se poate orice şi nu ştiu dacă mai are rost să ne pierdem timpul să punem în discuţie aşa ceva.
Mult mai interesante sînt comentariile din coada materialului de pe paginademedia.ro. Unii se întreabă de ce nu face nimic Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru a stopa o asemenea mizerie şi sînt de părere că instituţia respectivă e sensibilă cu precădere la latura politică, pentru că membrii CNA sînt ei înşişi oameni politici. Alţii vin cu celebra replică: „Nu-ţi place, schimbă canalul!“. Şi, desigur: „Asta se cere, asta se difuzează. Nu poţi învinovăţi televiziunea pentru gradul de degradare al oamenilor“. La care cineva răspunde: „Asta este scuza celor care lucrează în televiziune pentru a nu-şi asuma responsabilităţi. E o tîmpenie să acuzi un adolescent că vrea să mănînce numai junk food, dacă asta i-au dat părinţii de cînd era mic“. Unul spune: „Mass-media este oglinda telespectatorului“. Altul îi replică: „Nu. Mass-media este oglinda celor care o fac“. Interesant ping-pong, nu?
Derapajele televiziunilor nu trec, prin urmare, neobservate. Nu că asta ar conta. Lor le place derapajul controlat şi-i dau cu voioşie înainte.
